Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Socializare


Functia de socializare a familiei se realizeaza atat prin familie si
pentru a se asigura comportamentul asteptat in familie cat si prin aceeasi familie dar pentru a se forma si exterioriza comportamentul specific comunitatii din care face parte familia. Pentru a facilita discutia despre aceasta functie a familiei pornim. de la o cunoastere definitionala a acestui proces la nivelul societatii in general. '
Denumirea omului ca fiinta sociala este posibila ca urmare a desfasurarii procesului de socializare prin care individul uman odata cu primele contacte cu celelalte fiinte umane identifica, cunoaste, invata, adopta si exteriorizeaza tipuri de actiuni, norme, obiceiuri, traditii, modele comportamentale specifice societatii in care patrunde.
Sunt cunoscute cazurile de copii care din diferjte accidente au fost lasati sa fie crescuti in mijlocul naturii de maimute sau-lupi si care au cun. oscut o evolutie strict specific grupului de vietuitoare in care s-au format, fara a fi posibila o 'reeducare umana' drumul spre o existenta umana fiind complet compromis. Suntem astfel absolut de acord cu R.E. Parck care, sustinand ca omul nu se naste uman ci devine fiinta umana in procesul cresterii, educatiei si formarii ca fiinta umana in cadrul unei societati umane absolutizata rolul comunitatii umane in devenirea fiintei biologice care se naste intr-o fiinta sociala. Putem de la-nceput sa punem in discutie caracterul obiectiv al socializarii, omul traind de la inceput intr-o societate nu isi permite sa-si aleaga ce sa invete si ce sa adopte din comportamentul social al acesteia ci este determinat sa preia si sa exteriorizeze acele manifestari pe care societatea le asteapta si le accepta din partea tuturor indivizilor. in acelasi timp sa recunoastem dependenta absoluta a oricarei fiinte sociale in intregul proces formativ al sau care prin invatarea sociala ca esenta a socializarii este supusa unui proces de transmitere si insusire a unui set de modele culturale si normative, de cunostinte si atitudini prin care sunt dobandite cunostinte comportamentale socialmente dezirabile, isi formeaza deprinderi si dispozitii care le confera aptitudini si actioneaza ca membri ai societatii si grupurilor din care fac' parte (S.Radulescu, 1991).
Acelasi proces de socializare poate fi explicat si pornind 'de la societate spre individ - societatea urmamd sa-si • formeze 'elemente -fiinte sociale' care sa se conformeze asteptarilor si care sa-I satisfaca proiectiile prin comportamentele concrete. Pentru aceasta propune, transmite, impune membrilor sai forme de activitate, • modele comportamentale, norme, forme de organizare, valori, obiceiuri, traditii care sunt cunoscute, invasate si adoptate de catre membrii componenti pentru a-si facilita integrarea sociala.. Din societate individul invata primele elemente prin care isi asigura existenta, cum sa vorbeasca, cum sa se imbrace si sa manance dar forme de participare sociala, jocuri, obiceiuri, forme de activitate economice ca si de conducere. Prin acestea fiinta umana se apropie de sociotipul care determina atat comportamentul grupurilor cat si pe cel al personalitatii fiecaruia.
Elementele acestei personalitati particulare proprie unei societati anume se manifesta printr-un stil de viata asupra caruia indivizii imprima variantele lor particulare personalitatii de baza care in mod dominant sub influente de valori culturale, specifice respectivei societati (C.Kardinier).
Societatea nu transmite sau/si impune doar norme sau modele de conduita pe care le vrea ca etaloane, standardele ale exprimarilor cotidiene ale membrilor sai ci si nivele de performante pe care le asteapta din partea acestora si pe care le evalueaza in functie atat de proiectiile si asteptarile proprii cat si disponibilitatile fiecarei persoane.
Socializarea poate fi definita si ca acel proces prin care individul este orinlat in a-si dezvolta comportamentul actual in concordanta cu asteptarile si standardele grupului din care face parte (J.L. Child 1954).
Modificandu-si si formandu-si un nou tip de personalitate cerut de catre comunitatea in care traieste prin socializare, omul devine mai sigur si mai previzibil (B.Bernstein 1975) pentru ceilalti ca si pentru grupurile si/sau institutiile din care face parte.
Daca am sustinut rolul unor grupuri sau comunitati in procesul de socializare putem sa le consideram ca si factori sau/si agenti ai socializarii care pot sa actioneze atat formal cat si informai si de asemenea putem distingr grupuri sau comunitati formale (de munca, educationale, etnice, politice etc.) ca si infonnale (de joaca, grupuri stradale, comunitati de imigranti etc).
Putem fi de acord, din cele expuse, cu J.Szczepanski (I972) care accentueaza ca socializarea reprezinta acea parte a influentelor mediului, care aduce individul la participare sociala, il invata cum sa se comporte conform normelor in vigoare facandu-l capabil sa se intretina satisfacandu-si anumite trebuinte si sa indeplineasca anumite roluri sociale. Vedem ca prin acest proces individul va deveni o persoana activa si nu pasiva in interrclatiile cu ceilalti cat si asupra sa prin disponibilitatile pe care si le cultiva.
Raportandii-nc la scopul urmarit de catre soictate prin socializare vedem ca acesta isi proiecteaza, reproduce, realizeaza prin formarea conduitelor adecvate un model normativ cultural specific (I.Dragan, 1985).
Toate cele expuse ne pot face sa acceptam ca functia de socializare a familiei se realizeaza in doua directii: a) Socializarea membrilor cuplului conjugal presupunand cunoasterea, invatarea, adoptarea si internalizarea de catre acestia a acelor modele comportamentale specifice mediului familial adecvat asteptarile fiecaruia dintre ei pentru celalalt ca si asteptarile sociale pentru ambii. Mai mult ei trebuie sa invete sa se comporte ca sot al sotiei si invers dar si ca soti pentru cei din jur (indivizi, grupuri,
rude, institutii).
b) Socializarea copiilor care consta in invatarea si adoptarea de catre ei a acelor roluri specifice familiei dar si a unora care in perioade ulterioare vor fi exteriorizate in societate. Astfel aceasta dimensiune se va nedea ca o socializare atat pentru familie cat si pentru societate.
Cei doi soti vor fi supusi unui sistem de activitati prospective, cognitive, transformalive, prin care vor urmari atat cunoasterea cat mai completa a personalitatii celuilalt si deci si a asteptarilor fata de cum sa se comporte el, cat si formarea propriei personalitati incat sa satisfaca aspiratiile si acele asteptari. Credem ca va fi un proces interactiv dar care va trebui sa functioneze interconxional si ca feed-beak. prin care fiecare sot sa incerce (de data aceasta in toate planurile activitatilor si rolurilor desfasurate) sa se adapteze la ceea ce crede ca doreste celalalt. Din perspectiva individualist - egoista sunt posibil? reprosuri fata de aceasta ipoteza, determinate de mai multe pareri dupa care s-ar diminua personalitatea fiecarui membru al cuplului. In primul rand credem ca prin aceasta s-ar modifica in sens pozitiv aceasta dimensiune - conjugala - a individului dar oricum ar castiga personalitatea cuplului si de aici cresterea gradului de legimitate sociala.Acest proces poale fi influentat in acelasi timp si de factori externi cuplului:-modele comportamentale ale familiilor de origine fata de care se pot raporta prin imilitudine si prin complementaritate - dar pot fi refuzate complet anumite manifestari.
modele oferite de catre prieteni, rude, cunostinte, sau dimpotriva - delimitarea si renuntarea la unele. institutiile din societate pot atrage sotii spre anumite tipuri de.
actiuni favorizandu-le castigarea unor deprinderi, adoptarea; unor atitudini, convingeri care influenteaza atat rolurile conjugale cat si pe cele din societate.
conditiile economice, stabilitatea si ordinea sociala pot avea atributii coercitive in formarea noului status-rol al sotilor. Socializarea copiilor are caracterul unei socializari primare
anticipative prin care copilul invata in primul rand in familie tot ceea ce poate forma ca fiinta umana incat sa fie recunoscut astfel si in familie si in societate dupa ce a dobandii trasaturile respective Putem admite ca in familie individul uman invata sa distinga obiecte, fiinte, roluri, actiuni, apoi modalitati de raportare la acestea, de comunicare cu ele, actiuni pe care le poate intreprinde si in care se implica (mai mult sau mai putin voit) modalitati de satisfacere a trebuintelor primare intai apoi altele.
In acelasi mediu'preia si adopta tipuri de raportare, comunicare si interactiuni fata de alte persoane din societate, grupuri socio-umane, alte fiinte, institutii sociale ceea ce cuprinde tipuri de scolarizare anticipativa.
Discutand despre modelele de socializare distingem patru modele in functie de rigiditatea si specificul normelor acceptate de catre familie.
1. Socializarea in familia rigida, strict normativa constienta: este specifica unui comportament bine structurat, delimitat de alte familii. Sistemul de norme bine stabilit, arc referire stricta, accentul cazand pe controlul permanent. Autonomia si independenta copiilor este cat se poate de limitata. Pana la preadolescenta, acest mod are reguli eficiente, ei preiau ascultator modele de comportament. Odata cu cresterea si invatarea se pune problema autonomiei, dispare continuitatea controlului, creste complexitatea problemelor, apare o 'dublura' a comportamentului, fie organizat, normativ, strict, fie liber, dezordonat in afara.
In acest tip de familie pot aparea probleme incepand cu perioada de preadolescenta, cand datorita dezvoltarii vietii spirituale, a influentei altor forme de organizare sociala din afara familiei, el preia o scrie de norme, reguli distincte de cele din familie, dar si contradictorii, provocand o dublare sau triplare a comportamentului in diverse situatii:
comportament in familie: conformist, normativ, strict; comportament in scoala: dupa modele propuse de scoala; ''Miiportament din afara familiei si a scolii: dupa alte modele pe care Ic vede sau pe care le promoveaza. !; Asistam la o disimulare a creativitatii comportamentului si in acest fel la subordonarea fata de ceea ce I se impune. in cele mai multe situatii, performantele exista si sunt recunoscute, insa acest tip de sistem produce probleme in perioada de maturizare chiar si in timpul casatoriei, cand tanarul se raporteaza la continutul, la familia de origine, putand aparea tensiuni in viata familiei.
2. Fam iiia cu o socializare strict negativa Acest tip promoveaza in mod permanent modele, tipuri de activitate, norme, principii contrar asteptarilor sociale, care nu sunt cceptate de catre comunitatea dominanta. Copii sunt invatati de mici sa-si rezolve problemele prin actiuni delicvente, deviante, incepand prin limbajul utilizat, apoi oferind exemple si propunandu-I comportamente deviante. Astfc! copiii nu pot invata modelele din societate, performantele masurandu-se prin numarul si gravitatea actelor antisociale.
3. Familia cu socializare libertina
Aceasta orientare se bazeaza pe dorinta dea oferi copiilor elemente care sa le asigure satisfactia trebuintelor primare: 'are unde sta, ce manca, restul c treaba lui'. in acest caz lipseste controlul, normele propuse de familii care sunt cele mai permisive. Cultura si educarea copiilor este lasata la intamplare, performantele, reusitele fiind puse doar pe seama aprecierii copilului. Se produce constient o indepartare continua in cadrul relatiei copii-parinti, copiii inteleg ca tot ce fac nu contravine nuci unei norme daca in familie nu a fost controlat si sanctionat. in acest context sunt delimitate relatiile de comunicare, afectogene intre parinti si copii ei-fiind adeseori apropiati de alte persoane din jurul familiei: bunici, unchi, profesori. Necunoscandu-si afinitatile, cele doua generati se indeparteaza foarte mult, aparand in acelasi tirnp conflictul
intergenerational.
4. Familia cu socializare optima
in aceasta situatie copiii sunt invatati de mici cu un anumit sistem de norme, specifice societatii. Li se ofera performante de realizat, ramanand ca ei sa gaseasca modalitati de a le atinge. in cadrul acestui tip de socializare putem sustine ca performantele sunt optime avand in vedere resursele si intelegerea din familie, a copiilor si a parintilor pe de alta parte. Copiii pot opta fata de optiunile parintilor fara a fi restritionati in acelasi timp isi asuma responsabilitati dar si satisfactii fata de ceea ce au intreprins ca si fata de modelele adoptate. FUNCTIA ECONOMICA
Functia economica se exercita prin complexul de activitati prin care familia isi produce, procura si consuma bunurile pentru a-si satisface trebuintele specifice. Cele doua dimensiuni evolueaza in concordanta cu disponibilitatile si cu aspiratiile membrilor •familiei, si se exteriorizeaza prin activitati in interiorul familiei cat si in interior. in interiorul familiei pot fi produse bunuri prin activitati specifice unei gospodarii care fie sunt consumate in mod direct fie pol fi vandute sau schimbate pentru a se procura altele pe care nu le pot ob|ine. Activitatile ocupationale, profesionale constituie conditiile prin care aceasta functie se realizeaza in exterior si prin care sunt obtinute venituri sau produse utilizate in functie de diversele nevoi. De multe ori pentru a satisface multumitor diverse placeri, pretentii dar si nevoi distincte sunt identificate activitati legitime si legale ca si unele ilegitime si chiar ilegale.
La fel de semnificative in exercitarea acestei functii sunt obiceiurile, traditiile ca si sistemul de elaborare si standardizare a normelor sociale care permit dar si impun anumite activitati in urma carora se pot obtine anumite produse.
Nu putem omite conditiile naturale de care intregul comportament economic poate fi influentai- mediul natural, resursele naturale, conditiile de clima, vegetatia si fauna, succesiunea anotimpurilor etc. si care pot determina atat tipologia activitatilor economice si a produselor obtinute cat si eficienta economica.
Aceasta functie economica nu constituie doar dimensiunea functionala prin care sunt obtinute si consumate bunuri, prin ea se initiaza si accentueaza diviziunea rolurilor - a muncii in familie - incepand cu diviziunea dintre soti - pe grupuri si conducand spre diviziunea
intergenerationala.
Trebuie sa recunoastem de asemenea ca prin asemenea functii familia poate dobandi, cucerii o anumita pozitie in ierarhia sociala, un anumit prestigiu atat prin veniturile si starea materiala realizate cat si prin statusul profesional si ocupational al membrilor sai.
O problema deosebita apare in modul unor familii cu situatie economica deficitara - dar si pentru unele cu tendinte de acumulare -familii care implica atat parintii cat si copiii in mod dominant in exercitarea unor atributii specifice acestei functii. Cu toate rezultatele obtinute pe termen scurt credem ca pe termen lung vor aparea aspecte neplacute determinate de limite in educatia copiilor, in viata spirituala, in participarea la viata comunitara ca si cele legate de confort in general datorate, refacerilor incomplete ia care vor fi supusi atat copiii cat si parintii.
Spre deosebire de celelalte functii care din punct de vedere temporal pot avea un caracter optional functia economica este obligatorie, familia avand nevoie permanent de resurse prin care sa-si asigure satisfacerea trebuintelor. Putem sustine ca o caracteristica distincta obiectivitatea acesteia - omul nu poale sa traiasca fara aceste resurse - fara sa se mai gandeasca daca vrea sau nu vrea el trebuie sa consume si ca sa consume are nevoie sa produca - subiectivitatea fiind reala dar in alegerea mijloacelor si a modalitatilor de obtinere a lor. FUNCTIA DU CONTROL Pornind de la intelegerea controlului social din perspectiva sociologica controlul in familie presupune ansamblul de relatii-concretizate in mijloace si mecanisme prin care: a) sunt provocate si impuse membrilor componenti retineri si constrangeri in scopul respectarii normelor, modelelor comportamentale ca si al valorilor la care a aderat familia in cadrul comunitatii; b) sunt permise, initiate anumite actiuni prin care se urmareste obtinerea unor performante sau atingerea scopurilor specifice. Functia de control apare necesara pentru ca: Familia ca orice grup socio-uman poate eluda propriul model de a fi, de a se manifesta, dar pentru ca acesta sa fie recunoscut trebuie se
impuna si sa ramana constant. Ca orice institutie sociala si familia este dispusa sa-si promoveze un sistem de analiza si evaluare a activitatilor dupa care restrictioneaza
unele sau 1Q promoveaza pe altele. . Personalitatile fiecarui membru al familiei presupune disponibilitati, aspiratii, pretentii, evaluari individuale care im pot fi corelate cu 'intregul familiei' decat in contextul unor aprecieri, aprobari delimitari si in situatii limita interdictii.
Nivelul de intelegere al unor norme, principi'1, modele fiind destul de subiectiv, controlul presupune o -raportare destul de echidistanta a tuturor membrilor familiilor: Din afara familiei pot aparea diferite influente - mai ales pentru copii - dar aceasta este cea care urmareste adecvarea comportamentelor la propriile-1 cerinte dintr-o comunitare data. Caracterul limitat al resurselor, veniturilor produse si procurate catre familie fata de nevoi, optiuni, placeri, diverse aduce in prim plan necesitatea unei distributii echitabile. Orice institutie exercita un control in societate fata de modul cum indivizii isi exercita rolurile dar si fata de modul cum se raporteaza la ele ca forme de organizare s functionare sociala. Asemenea contrai viazeaza mai mult sau mai putin gradul in care membrii comunitatii se integreaza in conduitele asteptate si acceptate de catre societate. Dar asemenea conduite, sunt evaluate in,functie de.criterii, metode si cu mijloace propuse promovate si de multe ori impuse de formele de organizare sociala dominante in societate care .reprezinta puterea in aceasta societate dar si care reprezinta anumite structuri sociale cu obiective, finalitati si performante specifice. Apartenenta la asemenea structuri presupune si supunerea fata de modele si fata de rezultatele asteptate. Mai mult ii cadrul intregii comunitati raportarea fata de nivelele de conducere prin care se exercita puterea presupune incadrarea in limitele de comportament asteptat de catre asemenea nivele fata de membrii respectivei comunitati. Consideram ca in cadrul acestei unitati sociale, controlul actioneaza ca un mijloc prin care se accentueaza omogenitatea si unitate; sa coordonand prin recompense sau sanctiuni manifestarea personalitati fiecarui membru in sensul asteptat in primul rand de familie si apoi sa fie satisfacute optiunile individuale. Ca si socializarea si controlul vizeaza a dimensiune prezenu asupra actiunilor, relatiilor rezultatelor obtinute in contextul vieti cotidiene a familiei urmand sa analizeze si sa evalueze ce a intreprins si, obtinui prin rolurile exercitate de fiecare membru, si apoi o dimensiune anticipativa care prin anumite orientari, masuri sa regleze si sa directioneze comportamentele in sensul atingerii unor obiective viitoare aspiratii, idealuri, ele.
Aceiasi functie de control se realizeaza: a) in interiorul familiei urmarind adoptarea si respectarea unor; modele comportamentale specifice familiei ca relatii intre membri cuplului, intre parinti si copii dar si desfasurarea unor activitati ci respectarea tipologiei, succesiunii si rezultatelor scontate, supunerea fati de anumite decizii, implicarea in obiceiuri, traditii, ele;
b) in exterior prin depistarea unor raporturi si activitati in care sunt angrenati membrii familiei, a rezultatelor obtinute pe plan ocupational, profesional ca si respectarea normelor si legilor juridice care functioneaza in societate. Avand in vedere caracteristicile spiritual-cognitive ale fiecarui
component al familiei, ca fiinta sociala putem crede ca aceasta functie nu se impune in mod mecanic, automat ci este perceputa: a) in sens pozitiv ca urmare a aprobarii, a promovarii acelor conduite in cadrul carora individul se supune, crede in acele principii obtinand recompense;
b) in sens negativ intrucat temporar sau permanent membrii, sai doar anumiti, sunt constransi sa respecte anumite norme, modele fara sa Ie considere adecvate unei conduite normale, fiind nevoiti sa se supuna febentru a evita disconfort, tensiune, sanctiuni sau lipsa recompenselor.
De asemenea putem admite ca aceasta functie se raporteaza atat la respectarea unor principii, norme dar si la obtinerea unor performante, acceptarea doar a unora dintre dimensiuni care ducand la scaderea functionalitatii familiei ca institutie si unitate sociala.
in mod concret putem vedea actiunea de control prin atitudini, delimitari, masuri, relatii interpersonale cu caracter informai intre membrii familiei dar si prin actiuni, relatii cu caracter formal care solicita recunoasterea dependentei fiecarui subiect de familia din care face parte. Prin functia de control a familiei putem vedea ca se vizeaza: analiza, evoluarea comportamentelor familiei; limitarea, respingerea si sanctionarea unor manifestari, neacceptate atat in interior cat si in exteriorul familiei; promovarea, extinderea si recompensarea acelor conduite, care satisfac asteptarile, conduc spre obiectivele proiectate spre aspiratii; recunoasterea si dezvoltarea motivatiilor care impulsioneaza pe fiecare dintre membrii familiei spre actiunile acceptate de catre ceilalti cu care formeaza o unitate familiala; poate contribui la reglarea, coordonarea comportamentelor individuale in raport cu interese, competente individuale si cu cele ale familiei incercand sa elimine suprasolicitari dar si rezerve neutilizate; coordoneaza conduitele tuturor membrilor spre dobandirea unui status al intregii familii cat mai apreciat in ierarhia societatii si mentinerea acestuia; atribuie roluri componentilor familiei prin care sa-si asume responsabilitati in legatura directa cu familia din care provine, dominand ideea de autonomie, independenta; prin control se urmareste mentinerea coeziunii, solidaritatii, unitatii familiei chiar daca sunt impuse masuri restrictive, sanctiuni acestea il directionqaza pe subiect spre familie, iesirea conducand spre esecul familiei. Privind familia ca forma de organizare institutionala din societate putem crede ca aceste functii sau alte sisteme de analiza a functiilor, trebuie privite in totalitatea lor. O evaluare sau acordare a unor 'sensuri' sau dimensiuni mai importante unuia sau unora-ar putea constitui puncte de plecare in acordarea unor importante deosebite unor tipuri de activitati sau roluri la care participa membrii familiei si de aici la o stratificare a lor in functie de aceasta.
Credem ca familia va fiinta prin acceptarea ca tot, ca unitate care sa regaseasca entitatea familiala. Acestea nu ne fac sa nu acceptam ca in anumite perioade a functiei poate fi intrerupta din anumite motive - functia sexuala este intrerupta in familie periodic, sau din cauze de sanatate etc, sau alta poate fi incheiata, functia de reproducere, dupa ce familia si-a realizat numarul de copii pe care l-a avut este considerata incheiata. Dar familia le-a parcurs, sau le parcurge in continuare pe toate prin care isi asigura normalitatea si functionalitatea sa.
De asemenea pentru o perioada o anumita functie este acceptata mai importanta la inceputul casniciei tinerii soti doresc copii, apoi dupa ce vin se preocupa de intretinerea, cresterea, socializarea acestora lasand pe alte planuri alte activitati cerute de alte functii, dar care Vor fi reluate altfel in alte faze ale vietii lor.