Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Maiorescu, Neiobagia, Gusti


3. Conservatorismul sociologic. Petre P.Carp.Titu Maiorescu
inceputurile conservatorismului sunt plasate de A.D.Xenopoll in preajma revolutiei lui Tudor Vladimirescu (1821), fiind mentionate in acest sens si cerurile formulate de .partidul boieresc' din Moldova si Tara Romaneasca in epistolele trimise,imparatesei (kalerina a 11-a a Rusie), Cele doua grupari boieresti aveau cereri distincte, dar suficient de relevante pentru caracterizarea lorin bloc. „Acei din Ivloldqva - arata Xenopol - cereau incetarea gospodarului (a domnului - IUL.) si inlocuirea [lui cu un guvern aristocratic, compus din un numar de boieri cu un bas-boier in frunte; iar cei din Muntenia merg atat.de departe in supunerea lor cati'e rusi, incat cer contopirea desavarsita a tarii lor in imparatia ruseasca'.
„Seria dezvoltarii Partidului Conservator,' (A.D.Xenopot) parcurge etape distincte pana la crearea unei structuri moderne de partid (in sens institutional), al carui program si pozitii vin uneori in contradictie cu cerintele de dezvoltare, mai rapida si democratica, a societatii romanesti, alteori in intampinarea acestui proces.Conservatorismul nu trebuie insa inteles numai si neaparat ca un curent si o doctrina „reactionara', cum s-a interpretat multa .vreme.Retinerile fata de ritmurile noi, accelerate sau opozitia faja de reforme sociale cu un continut mai radical, chiar daca se opuneau rationalitatii sociale, aveau scopul de a tempera excesele, de a media unele solutii si, nuii rar, ele a gasi alternative care sa fie acceptate de societate, fiind considerate in consens cu aspiratiile sale. „Conservatorismul sociologic' -.il definim asa pentru a face distinctie ele cel politic - se naste, cum liresc esle, dinIcurenlul politic, mai ales din confruntarile cu poporanismul (C.Slere) si liberalismul (St.Zelelin-Molas). Cei mai de seama reprezentanti ai acestuia, evident in plan sociologic, sunt Petre P.Carp siTilu Maioreseu.
Petre P.Carp (1837- 1919),'un intelectual rafinai, cu pregaLire pluridisciplinara (studii juridice si politice lai Bonn, completate cu o vasta cultura economica, sociologica si filosofica), are contributii notabile la configurarea si exprimarea in planul stiintei ajunului curent
Discursul sau politic, de tinuta academica, dezvaluie un orizont de gandire sociala care 1-a consacrat in opinia publica drept un adept inlransi-gent al conservatorismului rigid. Doctrina sa sociala, in care se regasesc elemenLe interpretative sociologice, se centreaza indeosebi pe problematica agrar-taraneasca. El considera ca statul nu poale sa-ramana indiferent la mizeria materiala a acelei mari parti a natiunii; acesta avand obligatia sa intervina in raporturile dintre fortele producatoare, protejaiid pe cei slabi impotriva celor puternici.
Organizarea sociala iu statul roman se situa, potrivit conceptiei sale, pe o baza tripartita: clasa taraneasca, ioeseriasii si clasa guvernanta. Pentru clasa taraneasca, aspectul primordial 51 reprezenta proprietatea, deoarece aceasta ii putea asigura neatarnarea materiala. Clasa taraneasca nicinu putea exista daca nuse garanta proprietatea: ,;iuj ma opun sa impartiti toate-mosiile la tarani, insa cu o conditie: ca odata impartite acele mosii; sa nia asigurati ca ele au sa ramana pentru totdeauna in mainile taranilor,, caci altfel nu-veti fi decat niste falsi umanitari si niste risipitori ai averii statului'. Ideea>risipirii averii statului prin exproprierea marii proprietati a fost una din ideile centrale ale conceptiei sale referitoare la proprietatea agrara si repartitia ei, in conexiune cu evolutia clasei taranesti si a natiunii romane. Renuntarea la proprietatea mare, considera Petre P.Carp, este mai vatamatoare pentru tarani dfecat pentru proprietari, relevand ca taranul a platit pamantul, dar 1-a platit gratie subventiilor pe care le primea de la marea' proprietate. Pulverizarea marii proprietati, avertiza acesta, conducea implicit lariispari tia subventiilor si deci a posibilitatii ca taranul sa plateasca pamantul. Fenomenul conducea ori la falimentul statului, ori la confiscarea pamantului tarariilor; impartirea marii proprietati presupunea si suprimarea exportului romanesc, pentru • ca „tot progresul acestei tari il datoram in parte marilor capitaluri atrase din strainatate de proprietatea cea mare'.Dupa Petre P.Carp solutia consta in:„Sa dam ce esle'disponibil si sa4asam mersului natural al lucrurilor sarcina de a distruge unele inegalitati care se ivesc azi in repartitia proprietatii'
Starea precara a taranului liu se va peltea ameliora decat dacain marea proprietate se va introduce o alta cultura decat cea de pana atunci, o cultura intensiva si o munca intensiva; starea de inferioritate a taranului roman era datorata „proastei noastre administratii': inexistenta comunelor rurale care sa se ocupe de interesele lor casnice'; functia'primarului'''doar de „agent administrativ ultim al puterii excutive, care se ocupa de tot, in afara de interesele comunale '; „pamantul, dupa lovitura ele stat a iui Kogalniceanu, nti se mentine in mainile taranilor, el nu este inalienabil si indivizibil'; libertatea crasihelor ar trebui revizuita: Dreptul comun „va- fi posibil in Romania cand agricultura se va face in Valahia printr-o asociatiune intre tarani si proprietar, si cand aceasta asoriatiune se va Ji latit, si cand in Moldova munca va fi platita in momentul in care se face'. in viziunea sa, disparitia marii proprietati conducea si la aparitia unor probleme sociale in mediul ur-ban, dintre care cea mai importanta o considerai fi aceea ca „lucratorii de la orase vor vrea iu curand sa li se imparta si lor proprietatea industriala, la fel cum li s-a impartit: taranilor proprietatea agricola'.
Tensiunile sociale determinate de structura proprietatii agrare erau astfel explicate: cresterea populatiei a produs proletariatul, atat proletariatul „lucratorilor clin targuri', cat si proletariatul „campean'.
Aceasta situatie reclama solutii care pana atunci constau in: industria usoara, pastrarea proprietatii mari, sistemul familial si emigrarea. in conceptia lui, cauza esentiala a miscarilor sociale o reprezenta marirea populatiei si imputinarea mijloacelor ele subzistenta ale populatiei, Clasa meseriasilor eraapreciata ca un viitor factor activ al economiei nationale. Solutia corporatista era in perfecta concordanta cu traditia tarii, pentru ca nici o reforma nu esle roditoare decat daca este o continuare a trecutului, daca se tine cont de „caracterul nostru, de naravurile noastre'. Numai astfel,-daca aceasta idee va fi, modernizata si extinsa tuturor ramurilor de productie in stat, nivelul civilizatiei va creste,
. Elemente interesante intalnim in lucrarile lui, Petre P.-Carp si in problematica privind clasa guvernanta. Prin clasa guvernanta, el intelegea „pe acei oameni care, prin meritele si instructiunea lor, au misiunea de a administra, dea apara svd'e a face sa creasca rezultatele productiunii unei societati ..intregi'. Doua componente ale acestei clase, magistratura si administratia, erau apreciate ca fiind deosebit de importante. Pentru magistratura, in lucrarile lui, Petre P.Carp revendica inamovibilitatea, idee de baza intr-un stat .modern. Pentru administratie*;, postulatul era:, „scoaterea ei din balaia politici]' si reducerea numarului de judete* exi corolarul astfel formulat, .incat descentralizarea administrativa sa devina >o realitate. Petre P.Carp n~a fost un reactionar, cum a : fost catalogat de multi in epoca..Dimpotriva, conceptia sa sociologica referitoare la organizarea sociala in statul roman era rationala si favorabila progresului real in acele circumstante. Unii exegeti l-au numit „un aristocrat al democratiei', un adversar inversunat al pseudoaratiei. Dupa el, democratizarea statului era un „rezultat al muncii, nu[.. .]rezultat al inrauririlor politice pe taramul parlamentar', iar'nenorocirea la noi a fost ca democratizarea s-a facut: de sus in jos, si nu de jos in sus, si ca noua democratie,este o democratie bugetara, si nu una a muncii'. Pleda, asltfel, pentru un stat modem, in care proprietatea este garantata; un stat modem „nebudgetivor si nedesantat, cu fiscensiuni totdeauua posibile, clar dupa criterii rigide si permanent valabile de libertate rostuita, de munca ocrotita, de onestitate absoluta,, con cu rand toate spre fecunda sinteza: meritul', Este printre putinii sociologi romani care a incercat si, partial, a reusit transpunere in practica a unor idei si paradigme sociologice prin intermediul vietii politice..
•• Figura, proeminenta a epocii sale, Titu Maiorescu (1840-1917) esle cunoscut in special ca om politic si critic literarerar, cu o opera armonioasa, este recunoscut spiritul sau critic, aplicat cu toata rigoarea si stralucirea, care, completat cu un gust artistic dezvoltat; i-a permis sa aprecieze corect talentele reale si sa respinga falsele valori. .•..;
.Ca om politic Titu Maiorescu a sustinut cit; consecventa doctrina conservatoare la card aderase. Desi „lupta'' sa in plan politic a fost mai mult teoretica, ramane totusi in istoria politica a tarii prin incercarea sa de a reglementa;, instructiunea publica' orientala spre realitati, spre invatamantul practic, ca si prin conceptia sa politica dupa care nu legile trebuie schimbate, ci moravurile, pentru ca legile trebuie sa consfinteasca moravurile existente, si nu sale anticipeze. Este cunoscut si prin activitatea sa filosofica din tinerete. Preferintele pentru anumiti filosofi, in special pentru Herbart, denota o djspozitie pragmatica, iar ideile exprimate in prima sa lucrare filosofica „Einiges Philosophiche' arata interesul special pentru valoarea sociala a ideilor si a activitatii (omenesti. A fost, de asemenea, un teoretician al logicii, careia i-a consacrat o buna parte din preocuparile sale. A avut si o deosebita vocatie de pedagog, |cu o predilectie evidenta spre atitudine si teorie. Insa,
adevarata sa forma de manifestare era oratoria, de care s-a folosit cu stralucire, fie la catedra, fie la bara, fie in Parlament, fie in societate.
Critica sociologica maioresciana apare in contextul disputei sale cu «ardelenii', prin studiul „Contra Scoalei Barnutiu' (1897), dar mai ales in studiul sau programatic Jn contra directiei de astazi in cultura romana'(1872). Titu Maiorescu elaboreaza teoria formelor fara fond, conform careia un popor nu poate imprumuta ideile si institutiile altor popoare mari, inaintate in civilizatie, pentru ca acestea sunt, pentru el, simple forme fara fond,
01 considera ca evolutia societatii romanesti in prima jumatate a secolului al XlX-lea a fost una principial falsa: sarind etapele, si-a insusit dela Apus formele institutionale moderne, la care se ajunsese acolo prinlr-o evolutie istorica fireasca, ignorand flagranta lor inadecvate la realitatile autohtone. in conceptia lui, societatea romaneasca a inceput sase trezeasca din letargie pe la 1820, data pana
... la care fusese cufundata in barbaria orientala. in deceniile urmatoare, incep sa fie receptate ideile revolutiei franceze, prin generatia pasoptista, atrasa de „lumina' si de experienta tarilor apusene, de la. care se ia, insa, „din nenorocire, numai lustrul dinafara-1. Tinerii pasoptisti, considera Titu Maiorescu, au fost „patrunsi' numai de efecte, nu si de cauze, au vazut numai „formele de deasupra' ale
. civilizatiei, nu si fundamentele istorice mai adanci/ care au produs cu necesitate
-aceleforme, fara de cate acea civilizatie nici nu ar fi putut dainui. Si astfel, ei s-au inlorsjn tara hotarati sa imite si sa reproduca aparentele culturii apusene, crezand ca vor realiza repedd literatura, stiinta, arta si, mai intai de toate, libertatea
inlr-un stat modem.
Toate acestea au fost considerate „iluzii juvenile', care,
.bazate pe „vanitatea de a arala popoarelor straine, cu orice pret,chiar'cu dispretul adevarului/ca le suntetn egali la nivelul civilizatiunii', au constituit, dupa parerea
-lui.'Maioresci]; grave abateri de la linia adevarului istoric. La fel erau considerate principalele opere ale Scolii Ardelene. Daca astfel de opere suni puse la baza culturii noastre, arata Titu Ivlaiorescu, acest fapt va accentua dezacordul dintre „fond' si „turma' care va ameninta insasi dezvoltarea societatii romanesti. „inainte de a avea 'invatatori satesti, potrivit aprecierilor sale, s-au facut scoli prin sale, inainte de a avea profesori capabili, s-au deschis gimnazii si universitati, inainte de a avea o cultura crescuta, s-au facut atenee romane si asociatii de cultura ele'. Cultivarea unor asemenea demersuri nu poate duce, in viziunea iui Maiorescu, decat la un „abis' intre „clasele mai inalte ale romanilor'si „poporul de jos', fenomen foarle grav, deoarece „la noi, singura clasa reala esle taranul roman si realitatea lui este suferinta, sub care suspina de fantasmagoriile claselor superioare'.
Conceptul de „forma' la Titu Maiorescu cuprindea doua categorii de elemente suprastructurale: unele politice (constitutie, parlament, alegeri, presa) si altele culturale (academie, universitate, teatru, conservator, expozitii). Functionand iu gol, fara lond, aceste forme se discrediteaza cu toiul in opinia publica si intarzie chiar fondul, care ar putea aparea mai tarziu, independent de ele. „Forma fara fond, nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura'.
Verdictul procesului pe care Titu Maiorescu il face societatii romanesti nu esle total negativ, ci, mai degraba, el este un apel la contemporani sa actioneze cat mai repede pentru redresarea morala a societatii; mesajul sau are o finalitate social-polilica, cultura si literatura fiind considerate mijloace directe de actiune practica. Solutia redresarii era, dupa el, aparitia unei „energice reactiuui' in randul «tinerimii romane', care sa inlocuiasca „pretentiile iluzorii cu un fundament adevarul', sa descurajez.e mediocritatile si formele fara fond ce nu propaga cultura, ci o nimicesc, pentru ca ele siint si mai primejdioase cu atat mai mult cu cat poporul esLe mai incult. •'
Privita in originile si substanta sa, critica sociologica a lui Titu Maiorescu, apare ca un moment al gandirii postrevolutionare in toate tarile Europei. Ideea ca, dalorilaRevoIutiei franceze, societatile democratice moderne aii ajuns la forme artificiale de existenta este intalnita la multi ganditori europeni din epoca „reactiunii anli-revolutioiiare' din Franta: Edmund Burke, Joseph de Maisre, L.ouis de Bonald ele. Cu toale aceslea, omul politic roman n-a cultivat idealurile „Restauratiei' traditionaliste si reactionare; dorea, pur si simplu, schimbarea starilor noastre in sensul modern al civilizatiei apusene, insa pe fuudaihenle reale. • l'ilu Maiorescu face relatia istoriceste necesara intre preocuparile predecesorilor sai si cele ale urmasilor, dezbatand atat aspecte tratate in lucrarile lor de Ileliade sau A. Russo, (.Iar si teorii pe care le vor dezvolta ganditori ai secolului XX. Desi considerat de multi auturi reprezentant al filosofici sau psihologiei, el este, mai degraba, un reprezentarii al sociologiei romanesti in primele ei faze tic dezvoltare, tocmai prin interesul aratat in lucrarile sale de filosofie sau psihologie valorilor sociale ale activitatilor si ideilor umane. Nu a intentional niciodata, in mod explicit, sa elaboreze. o conceptie filosofica.;,El aprecia stiinta ca studiu sau cercetare a raporturilor cauzale dintre fenomene. Sustinea ideea posibilitatii omului de cunoastere a „inlantuirii vitale de cauze si efecte', apreciind ca tocmai descoperirea acestei „inlantuiri vitale''conslituie scopul stiiulei. Considera ca prin stiinta trebuie sa se ajunga la descoperirea necesitatii, a esentei si legii producerii fenomenelor. Pornind de la aceasta conceptie, Titu Maiorescu, a elaborat teoria sociologica a formelor fara fond, o teorie care, dincolo de toate neajunsurile sau crilicile ce i se aduc, isi poale gasi justificarea in loale etapele istorice ale societatii romanesti.
NEOIOBAGIA - o teorie sociologica socialista romaneasca, C. Dobroijoaiiu-Glieroa
Constantin Dobrogeanu-Gherea (1855 - 1920), pe nume real Mihail Nikilici Cass sau Solomon Kalz, evreu rus naturalizat in Romania, este considerat unul, daca -nu cel mai reprezentativ teoretician socialist si deopotriva sociolog al „seriei' socialiste.
Narodnic la inceput, apoi marxist, se stabileste, in 1875, in Romania avand aceste din urma convingeri. intretine stranse legaturi cu grupul socialistilor ieseni (E.Lupu, N.Codreanu, (liistrali, Z. A.Ralli-Arbore s.a.), apoi cu cei din Bucuresti. - '. '
Examinarea activitatii teoretice atesta preponderenta preocuparilor din sferele de interes ale economiei politice, sociologiei generale si politice, filosofici, socialismului stiintific, istoriei societatilor, antropologiei, criticii literare, eseisticii. In cei 38 ani de activitate teoretica a publicat 312 contributii, din care peste trei sferturi (243) din numarul loial si 68,7% din volumul total (2983) de pagini se incadreaza sferei economiei politice, sociologiei generale si politice, socialismului stiintific, filosofici, iar restul de aproape un sfert (69) din numarul de lucrari si 31,3% din lulalul paginilor publicate constituie studii si articole de teoria culturii, critica literara, sociologia literaturii''.
Exista diferentieri semnifictive intre cele doua directii tematice de activitate si in ceea ce priveste intinderea de timp alocata; in vreme ce lucrarile social-politice acopera aproape toata perioada celor 33 de ani, cea de teoretician si critic literar, de sociolog al culturii si literaturii se limiteaza doar la o perioada de 13 ani. La aceasta se adauga si imprejurarea ca lucrarea sa cea mai ampla, NEOIOBAGIA apartine tot domeniului SOCIO-POLITIC. Este drept ca, in compensatie, autorul a sporit puterea de difuziune a lucrarilor de teorie si critica literara, sociologia culturii si literaturii, publicate in reviste si ziare, ca si a altor studii ample, originale, prin editarea a trei volume de„Studii critice' (1890, 1891, 1897), lucru ce nu s-a intamplat, decat partial si mai tarziu, cu lucrarile social-polilice, acestea continuand a fi raspandite,unele din ele decenii de-a randul in ziare, reviste, brosuri45.
In ciuda acestor diferentieri de editare (reeditare) in volume cuprinzatoare a lucrarilor sale, in ansamblul activitatii teoretice Gherea s-a impus, in primul rand,, ca economist, politolog, sociolog si filosof .marxist si,, in al doilea rand, ca teoretician si critic literar, sociolog al culturii si literatorii. Un factor esential al afirmarii lui Gherea in cultura romaneasca a fost implicarea sa profunda in.dezbaterea marilor probleme social-polilice si cultural-ideologice ale epocii. Opera sa reprezinta, in esenta, un raspuns teoretic si practic la controversele ideologice ale perioadei, o incercare asidua de diagnoza materia list-istorica a realitatilor..{sociale si a evolutiei tarii care sa stea la baza formularii unui program de reforme. Majoritatea exegetilor sai consemneaza marea sa ca-, pacitale de analiza a societatii si culturii romanesti din veacul trecut dublata de vocatiasintezei, intruchipata mai ales in teoria sa sociologica asupra tranzitiei unei tari agrare inapoiate, de la feudalism la capitalism si socialism, a caror recunoastere publica timpurie a facut din autorul lor o personalitate a culturii noastre.
Traiectoria legitimarii intelectuale a lui Gheiea in societatea romaneasca, din ullimile doua decenii, ale secolului al XlX-lea si inceputul secolului .XX, acopera cateva secvente specifice, care-i confera identitate in mediul social-cultural al epocii
CD.Glierea a detinut o pozitie influenta in epoca si prin accesul la publicatii socialiste sau independente. El a initiat aparitia revistei „Literatura si Stiinta' (1893 -1894) si a participat activ la editarea revistelor' „Contemporanul', „Critica Sociala', la publicatiile socialiste ale P.M.S.D.R.: „Drepturile Omului', „Munca', „Democratia Sociala', „Lumea Noua' s.a. Capitalul sau cultural a sporit prin lucrarile publicate peste hotare in revista „L/Ere nouvelle', Paris, unde a publicat articolul „Max Stimei' sau anarhia cugetarii'; in revistele pariziene „La Revue socialiste' (1893) si „La Revue sueiplogique'(1893) unde a publicat studiile „Deceptioriismul in literatura romana' si „Cauza pesimismului in literatura si viata'.
Problema teoretica si practica cea mai controversata'in epoca, care a constituit si dominanta lerriatica a operei lui Gherea, priveste evaluarea stadiului de dezvoltare a societatii romanesti in a doua jumatate a veacului trecut si legifimilalea miscarii socialiste intr-o tara inapoiata, agrara. Cele mai ample si semnificative lucrari scrise de. Gherea simt consacrate analizei raporturilor sociale, institutiilor, mecanismului de functionare a societatii romanesti, formularii legilor de dezvoltare a tarilor inapoiate sub influenta tarilor dezvoltate si demonstrarii legitinutaii miscarii socialiste si a Partidului Social Democrat iii tariie agrare. Lucrarea sa sociologica cea mai reprezentativa; „Neoiobagia' (1910), cu subtitlul caracteristic „Studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare', propune, dupa unii istorici ai disciplinei, „primul model sociologic marxist in literatura romaneasca', „un 'model dinamic, istoric, cu virtualitati proiective, dar uri ntodel structural'*, bazat pe analiza, concret istorica a fenomenului social-economic si politic romanesc'' v
Tema referitoare la evolutia specifica a Romaniei spre capitalism si la rolul miscarii socialiste intr-o astfel de societate a fost, pentru prima data, mentionata la inceputul suitei de articole „Ce vor socialistii?', publicate: in „Drepturile Omului' (1885), fara a fi msa'trata!a:pVopriu-zis aici. Ha a fost reluata si dezvoltata mai tarziu, in alte studii si lucrari.
Gherea cristalizeaza aceasta tema intr-o teorie sociologica de rezonanta, elaborand, asa cum au observai M.Constantinescu, O.Badina, G.Erno, un model structural marxist al trazitiei tarii noastre (si a societatilor agrare) de la feiida-lism la capitalism si socialism. El'si-a reluat si nuantat unele idei, pastrand fondul esential al teoriei si al legitatii orbitarii tarilor agrare in zona ele influenta al celor capitaliste dezvoltate,in studiul „Asupra socialismului in tarile inapoiate' (1911), Aspecte de fond asupra statutului miscarii socialiste si Partidului Social Democrat sunt reluate, intr-o forma sau alta, in toate stridiile de factura social-politica publicate de Gherea pana la sfarsitul vietii.
in stransa legatura cu directia tematica amintita, in opera lui Gherea se afla, tratate pe larg, o serie de probleme sociale caic framantau societatea romaneasca si generau controverse teoretice'. Dintre acestea, retiii atentia: problemele sociale agrar-taranesti, ale constituirii si dezvoltarii natiunii romane, muncitorimii, burgheziei („oligarhiei'), saraciei, conflictelor si razboiului, crizei economice ele.
O atentie deosebita a acordat Gherea, in lucrarile sale, popularizarii ideilor, filosofice, economice, sociologice marxiste, cat si evaluarii critice a unor teorii, curente, miscari social-politice, unele dintre cele mai semnificative studii si articole fiind consacrate acestor aspecte.
Gherea a intreprins, asa cum am vazut, p analiza aprofundata, materi-alist-istorica, a societatii romanesti din veacul trecut pe care a cristalizat-o in faimoasa teorie asupra'neoiobagiei, cu un larg rasunet in gandirea romaneasca. Neoiobagia constituie, in viziunea fondatorului ei, o expresie sintetica a structurii agrare, de clasa, a societatii romanesti din secolul trecut, care esentializeaza parghiile sale fundamentale de dezvoltare, mobilitate, Stratificare sociala. Ea este definita de autor ca „o intocmire economica si poliiico-sociala agrara particulara tarii noastre' si care consista.din patru termeni:
raporturi de productie in buna parte iobagiste, precajpitalisfe; .
o stare de drept liberalo-burgheza, prefacuta in iluzie si minciuna, lasand pe taran la discretia proprietarului de pamant si a arendasilor;.
o legislatieitutelara, care decreteaza inalienabilitatea pamanturilor taranesti si „reglementeaza' raporturile dintre proprietari si tarani, raporturi izvorate din primii doi termeni;
insuficienta pamantului asa-zisuluimicproprietar taran pentru munca si intretinerea familiei sale, fapt care-1 sileste sa devina „vasal' al marii proprietati.
„Aceasta intocmiream numit-o neoiobagie, deoarece conserva fondul esential al vechii iobagii, dar cu un amestec necesar si falal de elemente capitaliste', o iobagie noua. Teoria neoiobagiei contine cateva inovatii teoretice si metodologice in cercetarea mecanismului de functionare a organismului social global, care era societatea romaneasca a veacului al XLX-lea:
a) din ansamblul social, Gherea a „decupat' acel segment hotarator pentru functionarea intregului sistem, a carui analiza minutioasa i-a oferit „secretul, intim' al starii de inapoiere a societatii romanesti - „regimul neoinbag': Ia noi, „in fata capitalului marei proprietati', nu sta o forma de munca corespunzatoare, munca libera salariata, ci munca invoita, munca silita, in felul acesta, noi avem „un regim economic agrar dublu, un regim extraordinar: pe de o parte capitalist, pe de alta iobagist - un regim capitalislo-iobagist[...]'.
b) Prin identificarea regimului neoiobag ca invariant structural al societatii romanesti de dupa 1864, care condensa si genera contradictii de clasa adanci, problemele sociale majore ale tarii, autorul a losl in masura sa demistifice unele „adevaruri' cu putere de circulatie in epoca, sa „minezi;-' unele prejudecati in cunoasterea sociologica. Sunt relevante, din acest unghi de vedere, contributiile cu privire la „nonvaloarea pamanturilor taranesti' care producea acea lipsa relativa de pamant, precum si „proletalizarea neoiobagista', cu efecte in directia faramitarii si transformarii loturilor taranesti in nonvalori, „chiar cand raportul intre intinderea pamantului si volumul populatiei ramane neschimbat si cand pamantul nu se concentreaza in maini mai putine''.
c) Centrarea analizei sociologice pe problematizarea conditiei social-economice, dar si politico-ideologice a taranimii, clasa productiva majoritara a societatii romanesti din acea vreme, a oferit o perspectiva determinist-structurala complexa, cu certe calitati euristice si vocatie macrosociala in cercetarea sociologica, in pofida unor limitari ale conceptiei sale privind rationalitatea capitalista a reformei agrare din 1864, a legislatiei agrare ce i-a urmat, precum si asupra proceselor de diferentiere sociala a taranimii dupa reforma de la 1864.
d) Prin tezele referitoare la geneza, determinismul si diferentierea intereselor sociale, „ocultismul' institutiilor ca dizolvant cultural al raporturilor de productie neoiobage , .Gherea a stimulat si premers noile cautari in sociologia rurala romaneasca, acreditand ideea potentialului activ, creator al maselor taranesti in istoria nationala.
In legatura organica cu teoria neoiobagiei, Gherea a formulat si conceptia sa despre „dezvoltarea tarilor inapoiate in orbita celor inaintate', ca.fundament teoretic al programului social-democratici romane.
Plecand de la ideea necesitatii sociologice a introducerii formelor suprastructurale in societatea romaneasca, intrata mai tarziu in procesul dezvoltarii capitaliste, Gherea formuleaza astfel aceasta lege: „Tarile ramase in urma intra in orbita tarilor capitaliste inaintate, ele se misca in orbita acelor tari si intreaga lor viata, dezvoltare si miscare sociala e determinata ele viata si miscarea tarilor inaintate, e determinata de epoca in care traim, de epoca burgezo-capilalisla.
Scoala sociologica de la Bucuresti al canii fondator esle prof. Dimitrie . Gusti (1880-1955) a fost marcata de câteva momente decisive in'conturarea ; identitatii sale: 1) crearea sistemului monografiei sociologice, care a servil ca ; fundament analitic al cercetarii nemijlocite a satelor; 2) diversificarea tipologica a cercetarilor monografice si codificarea experientei metodice de cercetare; 3) constituirea comunitatii sociologicei moderne a echipelor monografice (dispunând de structuri de comunicare, autoritate, cunoastere „tacita', cai de.legitimare); 4) constituirea valorilor impartasite in comun de membrii st discipolii Scolii monografice. .
Sistemul sociologic gustian este un ansamblu articulai de teorii, concepte, teze: teoria vointei sociale, teoria cadrelor si manifestarilor, conceptele de unitate sociala, relatii si. procese sociale, legea paralelismului sociologic, conceptul de mlerdisciplinaritate, legea dreptatii, idealului,
circuitului social.
Teoria vointei sociale este dimensiunea cea mai contestata si etichetata
in anii de dupa razboi, sub presiunea normativa a conceptiei marxiste.' Teoria
vointei sociale detine un loc central in conceptia gustiana. Vointa sociala
constituie esenta vietii sociale si principiul sau explicativ (vezi: „Stiintele sociale,
sociologia, politica si clica in interdependenta lor unitara: Prolegomene la un
sistem' (19! 19-1910); „Despre natura vietii sociale', 1910; „Realitate, stiinta si
reforma sociala', 1919; „Sociologia monografica, stiinta a realitatii sociale', 1934;
„Problema sociologiei. Sistem si metoda. Trei comunicari', 1940).
Vointa este inzestrata de Dimitrie Gusti cu capacitatea uimitoare de a
crea unitatea'sociala, deci de a indeplini o functiune morala primordiala, in
virtutea constitutiei sale intime, a morfologiei sale. Preluând distinctia kantiana
a vointei ea impuls si ca mobil, D.Gusti dezvolta ideea dublei determinari a
vointei sociale, si anume, motivarea afectiva si rationala a acesteia. Motivarea
afectiva se exprima prin trei afecte tipice: iubirea de sine, simpatia, religiozitatea.
Iubirea de sine, care este un afect insotitor al constiintei de sine, se proiecteaza
in afara sub forma simpatiei, devenind factor de creatie sociala de comunitate;
prin simpatie, omul surprinde identitatea sa cu alti oameni, de unde ia naslere
constiintade grup. Iubirea de sine si simpatia se gasesc unite printr-o „sinteza
creatoare' (W.Wundt) intr-un afect superior: frica respectuoasa sau veneratia
fata de necunoscut, care implica subordonarea constienta a propriului ei\ fata
de puterile naturii si societatii, recunoscute ca mai inalte (respectul social, stima
etc). Motivarea rationala a vointei este, in esenta, o succesiune progresiva de
reprezentari ale scopului si mijloacelor pentru atirtgerea lui; mobilurile
perceperii ( care apartin „vointei neevoluate, instinctive', individul neavând
reprezentarea scopului, recurgând la mijloacele ce-i stau la indemâna);
mobilurile intelectului („inteligent se dovedeste othuT ca're cauta''cit
perspicacitate mijloacele adecvate telului' - specific acestei motivari fiind
alegerea, mijloacelor); mobilurile ratiunii (rational este cel ce stapâneste atât
scopurile cât si mijloacele, specifica fiind aici alegerea scopurilor)53.
in functie de reprezentarea scopului si mijloacelor, se deosebesc 3 trepte
de evolutie a vointei sociale: vointa scurta sau embrionara a omului supus impulsurilor, vointa slab dezvoltata (a celor ce sl iu a alege mijloacele) si vointa lunga (acelor ce stapânesc perspectiva scopurilor). „Unitatea armonic concentrata a afectelor fundamentale si a mobilurilor tipice formeaza conceptul de personalitatet. Personalllatea va fi o posibilitate sau o realitate pe cale ele desavârsire, dupa cum afectele fundamentale se gasesc in stare embrionara sau dezvoltata;. .
Din teoria vointei decurge o consecinta epistemologica importanta: orice evaluare a motivelor actiunii indivizilor si grupurilor trebuie sa „considere sintetic' intreg continutul tipic al vointei si nu doar unele impulsuri sau mo tive in dauna altora.
Interpretari eronate Se observa, dupa D.GusIi, in cazul utilitarismului, care pune pret pe imbinarea iubirii de sine cu mobilurile rationale, ignorând celelalte componente ale morfologiei vointei: la rândul lor, hedonismul accentueaza asupra iubirii de sine si mobilurilor perceptibile, etica crestina pretuieste doar afectul veneratiei, etica lui Schopenhauer se bazeaza pe mila (o forma a simpatiei) ele.Vointa sociala, in unitatea afectelor si mobilurilor sale, conslituiccausa causans a vietii sociale; acesteia ii lipseste insa materialul asupra.caruia se exercita „imboldul de sociajlizare al vointei'. Acest material este constituit din Vunitafea mediului' sau a i,cadrelor vietii sociale'55, ce definesc virtualitatile, putintele de devenire ale vietii societatii, cu alte cuvinte „mediul': „natura sau cadrul cosmic si viata sau cadrul biologic formeaza cadrele naturale, asociale'; i„timpul sau cadrul istoricsi constiinta sau cadrul psihic formeaza cadrele imanente sociale'. Cadrele provoaca reactii ale vointei, indicând o posibilitate, nu o necesitate. Mecanismul vietii sociale este doar „declansat' de cadre, dar :-;reactiunease savârseste dirpa o structura proprie vointei'. De pilda, „dovada', poporul grec.din lucrarile lui Taine, popor care „a decazut si s-a strâns' ai toale ca insulele au ramas aceleasi. Orice fapt care este o activitate actuala si e conditionat de al ti factori constituie manifestarile unitatii sociale si ele sunt de 'atâtea feluri de câte feluri sunt trebuintele omenesti''1*. Sub presiunea cadrelor, vointa sociala se actualizeaza in patru tipuri de manifestari: economice, spirituale, etico-juridice si politico-administrative.
'Manifestarile econonjvice si spirituale sunt constitutive vietii sociale, in timp ce manifestarile efico-juridice si politico-administrative sunt regulative rsau functionale. Categoriile;constitutive spirituale sunt „valori scopuri''/adica „in sine si pentru sine', in vreme ce categoriile regulat ive sunt valori mijloace. Legea paralelismului soci'plogic reglementeaza natura raporturilor dintre cadre, manifestari si vointa Sociala: acestea sunt raporturi de interdependenta, coexistenta si nu de-subordonare logica. Dupa D.Gusti, exista un intreit paralelism: in inferiorul cadrelor si manifestarilor si intre cadre si manifestari. intre ele se stabileste „o ordine functionala', ceea ce semnifica mai mult decât o corelatie rece iulie ele, si anume, o „solidaritate initiala si vie' intre categoriile constitutive si cele regulative ale vietii sociale, dat fiind ca partile componente se leaga intre ele, traind in, prin si pentru „Totul ce le da viata si sens'. Spre deosebire de determinismul marxist sau de alte determlnisme particulare; paralelismul sociologic gusliatl semnifica ideea ca „mei una din imprejurarile care conditioneaza (cadrele) faptele sociale nu constituie insa, luata in parte, o cauza a vietii unitatii investigate, ci numai o conditie a ei. Cauzala este numai actiunea concomitenta a tuturor conditiilor (Cadrelor), adica expresia
vointei sociale ca totalitate vie'.
Unitatile sociale sunt „ansambluri de manifestari cu oarecare stabilitate si consistenta'. Dupa „gradul de consistenta, obiectivare si durabilitate', ele se clasifica m comunitati, institutii si grupari. Comunitatile prezinta un grad maxim de integrare; ele controleaza membrii in chip absolut, acestia neputând inrâuri si nici parasi grupul. Institutiile simt „unitati de stari si functiuni cu viata autonoma, independenta ele cea a indivizilor'. Intrarea indivizilor este facultativa, dar, o dala intrati, ei sunt constrânsi sa se supuna normelor acestora. Gruparile sunt unitati flexibile, in care indivizii pot sa intre, sa iasa, dupa voie, sau sa le modifice. Raporturile sociale sunt fenomene de interactiune intre familii, grupuri, vecinatati, generalii ele. Faptele sociale in evolutie, disolutie, transformare constituie procesele sociale. Principiul inlerdisciplinaritatii are doua sensuri principale la D.Gusti: de sinteza a unor puncte de vedere apartinând stiintelor sociale particulare si a sociologiilor partiale, in vederea edificarii unei sociologii sistematice si de cuprindere mulara, panoramica, n tuturor fenomenelor si proceselor unei unitati sociale priu cooperarea specialistilor si sociologilor de pe pozitiile integratoare ale sociologiei.
Transformarea sistemului sociologic gustian in „unealta de lucru', prin operationalizarea in ipoteze si metode de investigatie empirica, a marcat nasterea monografiei sociologice.
Monografia sociologica a fost inteleasa ca sistem sociologic si, simultan, instrument de lucru, care face posibila confruntarea sistematica dintre teorie si realitate, „un mijloc simplu de cunoastere integrala si amanuntita a realitatii, fara de care sociologia ca stiinta nu este posibila'.
Scoala monografica gustiana a experimentat câteva tipuri fundamentale de ipoteze ale cercetarii monografice: ipoteza monografiei exhaustive sau integrale, leslala si definitivata in campaniile monografice succesive de Ia Goicea Mare - jud. Dolj (1925), Ruselu - jud. Braila (1926), Nereju - Vrancea (1927), . lundu Moldovei - Cimpulung (1928), Dragus - Fagaras (1929, 1932,1933,1938, 1974), Runcu - Cotj (1930), Con iova - Basarabia (1931), ipoteza monografiei centrale pe o problema cheie, experimentata de Institutul Social Banal-Crisana si reluata de cercetarile echipelor studentesti conduse de D.Gusti dupa 1934; ipoteza 'monografiei sumare de stat' si a cercetarii comparative a comunitatilor reprezinta o varianta mai restrânsa a monografiei centrale pe o problema cheie, focalizata pe 4 temei sanatate, munca, minte si suflet; ipoteza monografiei sociologice cu si fara sal pilot, precum si ipoteza monografiei tematice. Rezultatele semnificative ale monografiei sociologice integrale sau.exhaustive constau in publicarea unor lucrari de referinta.Sistemul sociologic a fundamentat,.din punct de vedere, analitic,
programul de cercetari monografice al. echipelor sociologice- Echipele
monografice au constituit comunitati stiintifice moderne, intemeiate pe
'raporturi de cooperare si ucenicie stiintifica, pe impartasire de valori couiune.
Echipele monografice erau inlealisciplinare. Echipele studentesti de .actiune
culturala (1934-1940) constituie/} inovare a relatiilor sodologiei cu exigentele
societatii. D. Gusti a instituit o noua forma a echipelor studentesti, orientale
prioriL._ spre actiune sociala, adica spre cercelarea corelata a problemei sociale
a satelor. De numele lui Gusti se leaga si instituirea formala a. ServiciuluiSocial, in Octombrie 1938, care constituie o modalitate de generalizare a experientei echipelor culturale studentestii si are o functionalitate complexa: mijloc de pedagogie sociala prin care intelectualitatea primea o formatie de „activisti sorinii'; instrument de cunoastere stiintifica' a problemelor tarii; mijloc de organizare a „centrelor model' in sale si orase; for de coordonare a tuturor forurilor de actiune sociala. imprejurarile interne si internationale au fost neprielnice functionarii acestei institutii, ducând la suspendarea Serviciului Social'(in oct. 1939).
Una din contributiile de prestigiu ale lui Dimilrie Gusii priveste sociologia natiunii si a identitatii etnice. Raportul intre natiune,si etnicitate este vazut in termenii de realitate culturala versus identitate virtuala.
in timp ce „natiunea' este o „unitate sociala autonoma de scop si mijloace', altfel spus o „conumirare culturala', „etnicitatea' constituie doar o „realitate virtuala', o conditie de viata a natiunii incadrata de el la capitolul „cadrele vietii sociale'5'. Alte prioritati stiintifice ale sociologiei gustiene; sunt contributiile la dezvoltarea sociologiei stiintei, in principal la teoria, comunitatilor.sociologice si a msiitutionalizarii functiei reformatoare a sociologiei, precum si contributiile la codificarea metodelor cercetarii nemijlocite de teren (field work) a comunitatilor taranesti.