Caracterizarea personajului Vitoria Lipan
Caracterizarea personajului Vitoria Lipan
• Plan de idei
Vitoria Lipan este un personaj exponential care sintetizeaza trasaturile oamenilor de la munte.
Comparata cu Antigona (Perpessicius), Vitoria isi cauta sotul ucis pentru a respecta “legea” nescrisa a poporului.
Pastratoare a memoriei gesturilor stravechi, ea oficiaza un ritual in vederea intoarcerii fapturii in Muma-Univers.
Comparata cu “un Hamlet feminin” (Calinescu ), Vitoria ii pedepseste pe ucigasi pentru a inlatura, din lumea pura a
muntelui, moarte ca faradelege.
Vitoria este integrata naturii care ii trimite “semne” si “porunci”.
Ea este pastratoare a datinei care conserva timpul etern.
Darza, perspicace, hotarata, curajoasa, ea isi traieste tragedia cu o demnitate si cu o intelepciune venite din veac.
• Dezvoltare
Vitoria Lipan este un personaj exponential care caracterizeaza trasaturile muntenilor – temperamente solare care pun
viata in ecuatie cosmica. Fiecare moment al asteptarii sau al drumului constituie o marturie a uniunii cu natura aflata
mereu in consonanta cu trairile sufletesti ale personajului. Motivul soarelui strabate intreg romanul, drumul Vitoriei –
replica pamanteana la marea calatorie de dincolo de moarte a lui Nechifor – devenind astfel o traversare a luminii impusa
de dezlegarea tainei, ca o purificare.
Ca si ceilalti munteni care pun mai presus de orice respectarea datinilor lor “de la inceputul lumii”, Vitoria isi
organizeaza viata in virtutea traditiei; imixtiunea civilizatiei recente este considerata un sacrilegiu pentru ca numai
“randuiala” are privilegiul de a conserva timpul, in aceasta lume in care “toate urmau ca pe vremea lui Burebista, craiul
nostru cel demult”. De fapt, exista in Baltagul doua timpuri: unul concret (deceniul al treilea al secolului nostru) si
unul etern, pastrat prin ritual. in lunga ei calatorie, Vitoria intalneste o cumetrie, o nunta si face ea insasi praznicul
lui Nechifor. Simbolic, ea traverseaza astfel cele trei momente cruciale ale existentei, pentru ca de acum va incepe o
noua viata. De altfel, plecarea ei in acel drum al destinului nu este decat porunca a respectarii datinei; ca si Antigona,
ea cauta un mort pe care il ingroapa pentru ca sufletul lui sa-si gaseasca odihna.
Ca in marile tragedii antice, apare in Baltagul un motiv al destinului: “…i-a fost lui Nechifor scrisa o asemenea soarta
pe care nimica n-o poate inlatura” – spune Vitoria si el “…s-a inaltat in soare ori a curs pe o apa”, reintorcandu-se in
marele Univers. in aceasta lumina, prin savarsirea unor gesturi arhetipale, Vitoria devine preoteasa a vechimii care
oficiaza un cult stravechi intru desavarsirea nuntirii cosmice.
Darza, perspicace, hotarata, curajoasa, ea isi traieste tragedia cu o demnitate si cu o intelepciune venite din veac.
“In cautare ucigasilor, Vitoria e un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale
reprezentatiuni tradatoare, si cand dovada s-a facut, da drumul razbunarii” (G. Calinescu). Vitoria ii pedepseste pe
ucigasi pentru a inlatura, din lumea pura a muntelui, moarte ca faradelege. Pedepsindu-i pe cei doi, Vitoria realizeaza
un proces necesar: scoaterea “din lege” a mortii ca hazard. Intoarcerea personajului in spatiul mitic al muntelui
echivaleaza cu o negare a celuilalt spatiu, caci totul reincepe cu o alta generatie.