Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu
Fabula "Cainele si catelul" de Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanti fabulisti ai literaturii romane provenind dintr-o familie in care stiinta era la mare cinste.A scris poezii patriotice, fabule, satire, epistole si volumul de proza intitulat “Memorial de calatorie”.
Opera “Cainele si catelul” a fost publicata in 1842 in volumul “Poezii”, editie ingrijita de Alecu Donici.Poezia “cainele si catelul” este o opera epica deoarece autorul isi exprima indirect propiile sentimente prin intermediul actiunii, al personajelor care de regula sunt animale reprezentand tipuri umane si al modurilor de expunere.Din punct de vedere al formei, opera este alcatuita din doua parti: o parte mai ampla in care se prezinta intamplarea propriu-zisa si a doua parte din care reiese morala.
Actiunea operei este simpla, se prezinta o intamplare din lumea animalelor cu un singur fir narativ.Titlul subliniaza confruntarea in planul ideilor dintre cele doua personaje, cainele si catelul aflate in antiteza.Cainele este un simbol pentru omul nesincer al carui tel ascuns in spatele unor vorbe frumoase este sa ajunga in randurile celor puternici. Catelul intruchipeaza pe omul naiv care da crezare cu usurinta cuvintelor frumoase si promisiunilor nesincere. In expozitiune autorul ni-l prezinta pe dulau care duce o discutie cu un bou oarecare simbol al oamenilor inferiori. Dulaul isi arata indiferenta fata de animale ca “lupii, ursii, leii si alte cateva/ care cred despre sine ca pretuiesc ceva” prin originea lor nobila. El considera ca acest aspect este o intamplare si apreciaza cu falsa modestie “si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place”, criticand astfel lipsa de modestie a celor mai puternici decat el.Intriga constituie discutia dintre Samson “dulau de curte ce latra foarte tare” si “un bou oarecare”. Atras de cuvintele promitatoare ale dulaului Samurache intervine in conversatie: “Gandirea voastra zise imi pare minunata”, insa este amenintat crud de Samson “o sa-ti dam o bataie/Care s-o pomenesti”.Acesta este punctul culminant.Incercarea sarmanului catel de a se justifica este taiata cu autoritate si dispret, dulaul explicandu-i adevaratul sens al cuvintelor: “ca voi egalitate/dar nu pentru catei”.Acesta este deznodamantul.
Personajele sunt putine, fiind prezentate in antiteza. Alegoria este specifica fabulei si aduce fata in fata atat reprezentati ai adevarului cat si reprezentanti ai celor corupti. Personajele pot fi impartite in personaje principale, Samson, sencundare, Samurache si figurante, un bou oarecare fiind caracterizate prin intermediul dialogului. Numele de Samson da impresia de putere, fiind prezentat de audor drept demagog, minciuna ajutandu-l sa isi sustina ideile si pozitia sa pe care o doreste egala cu a celor mari. Samurache reprezinta omul de rand, iar boul este simbolul puterii politice, un om incult fara o opinie personala.
Principalul mod de expunere este naratiunea care este imbinata in mod armonios cu dialogul si descrierea. Dialogul este bine reprezentat, replicile sunt vii creand impresia unei scene de teatru care starneste rasul. Naratorul se implica ca moralist, trage concluzii.
Poezia se incheie cu o morala prin care autorul atrage atentia ca situatia este valabila si pentru oameni.
Lexicul fabulei este simplu, cuvinte din vocabularul fundamental se impletesc cu cuvinte populare “se ciopleste” si neologisme “egalitate”. Versurile sunt lungi sau scurte cu masura inegala si rima in general imperecheata.
Fabula, un izvor al hazului. Umorul critic, izvoraste din faptul ca animalele vorbesc, se comporta precum oamenii.
Fiind o opera a genului epic in versuri in care personajele sunt animale , si in care autorul satirizeaza aspecte negative cu scopul de a le indrepta, poezia “Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu este o fabula.