Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Antiteza in Scrisoarea a III-a

Antiteza dintre imaginea grandioasa a trecutului si cea a prezentului este realizata in partea a doua a poemului.
Acum spectacolul politic grotesc, minciuna, masca, prefacatoria, lipsa iubirii de tara, sunt infatisate in termeni duri, de pamflet; locul spatiului vitejiei este luat de un spatiu al decaderii.
Poetul ii condamna pe oamenii politici ai vremii, prin intermediul ironiei, al invectivei si al portretului caricatural („pocitura”, „ bulbucatii ochi de broasca”, „negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri”), pana la a-i cobori la nivelul regnului animal („Cu privirea-mparosata”).
Cel mai acut semn al decaderii il constituie imaginea „solilor” tarii infatisati in costumatia de ospiciu:
„ Dintr-acestia tara noastra isi alege astazi solii!
Oameni vrednici ca sa saza in zidirea sfintei Golii,
In camesi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie”.
Autorul deplange aceasta lume al carei pacat fundamental este murdarirea numelui sacru al tarii: „Indraznesc ca sa rosteasca pan’ si numele tau...tara!”.
Invocarea finala a lui Vlad Tepes devine simbolica.


In partea a doua a poeziei, societatea contemporana lui Eminescu este supusa unei critici necrutatoare. Poetul cultiva sarcasmul si ironia, satira incarcandu-se de puternice accente pamfletare. Ctitorilor trecutului, prin antiteza, li se opun "saltimbancii si irozii", gloriile efemere, oamenii "ce se lupta cu retoricele suliti", veritabili actori de circ. Principala tinta a atacurilor lui Eminescu este politicianul liberal al carui portret caricatural grotesc este masura intreaga a indignarii si dezgustului marelui poet:

"Vezi colo pe uraciunea fara suflet, fara cuget,
Cu privire-mparosata si la fata umflat si buget,
Negru, cocosat si lacom, un izvor de siretlicuri [...]
Quintesenta de mizerii de la crestet pana-n talpa."

Sunt condamnate cinismul, falsa virtute, falsul patriotism, viclenia, impostura celor ce conduc tara si carora Eminescu le contesta calitatea de legiuitori:

"In camasi cu maneci lunge si pe capete scufie,
Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filozofie".

Eminescu nu ii cruta nici pe tinerii plecati la studii in strainatate, unde se dedau petrecerilor, desfraului, parazitismului. Apostrofandu-i pe acestia, poetul trece la un rechizitoriu fulminant prin care dezvaluie alte pacate ale contemporanilor:

"Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei
Ca sa nu s-arate-odata ce sunteti - niste misei !"

In maniera romantica, solutia vindecatoare a societatii bantuita de lepra politica nu poate fi descoperita decat tot in trecut, intr-un domn justitiar, cum este Vlad Tepes, invocat pentru asanarea morala a unei lumi reduse la pacienti de balamuc si puscariasi.