Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Alexandru Lapusneanu - Costache Negruzzi - caracterizarea personajelor

Caracterizarea personajelor.
„Alexandru Lapusneanu” este cea mai valoroasa nuvela istorica din literatura romana neitrecuta pana astazi desi este una
dintre primele incercari in acest sens. Nuvela concentreaza in cateva pagini ( domnia ) cei 5 ani a celei de-a doua domnii
a lui Alexandru Lapusneanu scotand cu vigoare in relief figura acestui domnitor. Sursa istorica a constituit pentru
Costache Negruzzi „Letopisetul tarii Moldovei” de Grigore Ureche. Nuvela urmareste ultimii ani de viata ai personajului
al carui nume il poarta concentrandu-se asupra schitarii caracterului sau. Desi Alexandru Lapusneanu apare ca intruchipare
a tiranului crud si sangeros totusi figura lui nu este lipsita de complexitate intrucat sunt prezentate motivatiile de
odin istoric si psihologic ale comportamentului personajului. Scopul politicii lui Lapusneanu este de a sporii autoritatea
domnitorului prin ingradirea puterii marilor feudali si boierilor. De asemenea el isi pierde increderea in boieri de cand
fusese tradat de ei in prima domnie:”[…] eu ii cunosc pe boierii nostri caci am trait cu dansii” , ii spune Lapusneanu
vornicului Bogdan la intrarea in tara, iar boierilor trimisi la Tomsa in solie le replica: „voi mulgeti laptele tarii ,
dar a venit vremea sa va mulg si eu pe voi”. Pentru a-si realiza obiectivul Lapusneanu se comporta machiavelic. Se
casatorise cu Ruxandra fiica lui Petru Rares nu din dragoste ci ca sa traga inimile norodului in amintirea caruia staruie
figura luminoasa a fiului lui Stefan cel Mare. Se foloseste de Motoc spre a atrage nemultumirea poporului. Le promite
boierilor impacare si ii invita la masa cu gandul de ai ucide. Justificate pana la un punct de condiitile istorice si de
politica sa, violenta si cruzimea lui Lapusneanu depasesc totusi limitele normalului personajul fiind prezentat ca un
sadic.
El are o fire impusiva: vrea sa-l loveasca pe Spancioc cu maciuca, duce mana la jungher atunci cand doamna Ruxandra ii
reproseaza crimele. Viclean si abil stie sa isi stapaneasca aceste impulsuri modificandu-si comportamentul si inducandu-i
in eroare pe ceilalti. Este semnificativa in acest sens scena dintre Lapusneanu si doamna Ruxandra de la sfarsitul partii
a doua a nuvelei.
In caracterizarea personajulu , autorul da dovada de obiectivitate. Personajul ni se infatiseaza prin faptele, gesturile
si cuvintele sale, interventiile directe ale autorului fiind minime. Predomina naratiunea s dialogul. Exceptie de la
obiectivitate fac doar cateva interventii in care autorul isi exprima atitudinea sau citeste in gandul personajului mai
mult decat s-ar putea ghici din comportarea sa: cand caracterizeaza scurtul discurs din biserica „aceasta desantata
cuvantare”, cand ghiceste ca Lapusneanu „mediteaza vreo noua moarte”, cand, in fata macelului nu se poate opri sa exclame
ca „era groaza de a privi aceasta scena sangeroasa” si cand incalifica pe Lapusneanu drept „tiran”. In acest stil este
obiectiv, iar personajul se caracterizeaza singur ori prin intermediul altor personaje. Astfel, de exemplu se spune ca
doamna Ruxandra nu-l iubeste intrucat nu are „simtire omeneasca”. Gesturile si mimica au o contributie insemnata la
caracterizarea personajului: „Bine ati venit boieri' ! zice acesta silindu-se a zambi" ; "Daca voi nu ma vreti, eu va
vreau” , raspunse Lapusneanu „a carui ochi scanteiara ca un fulger” , „Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si
ochii lui clipeau”.
Arta lui Costache Negruzzi se vadeste nu numai in portretizarea personajului principal ci si in schitarea unor personaje
secundare sau chiar episodice. Maiestatea sa este evidenta in caracterizare, printr-o singura replica, a sireteniei
mitropolitului Teofan, care ii sugereaza doamnei Ruxandra sa-si otraveasca sotul fara a se implica el insusi si lasand sa
cada toata vina asupra ei: „Crud si cumplit este omul acesta, fiica mea; Domnul Dumnezeu sa te povatuiasca. Iar eu ma duc
sa gatesc tot pentru purcederea noastra cu noul nostru domn; si pre cel vechi, Dumnezeu sa-l ierte si sa te ierte si pe
tine. Zicand aceste, cuviosul Teofan se desparta”. Pentru prima data in literatura romana Costache Negruzzi caracterizeaza
in mod magistral personajul colectiv. Multimea adunata sub zidurile palatului nu reuseste la inceput sa-si formuleze
revendicarile decat intr-un mod vag dar in momentul in care cineva pronunta numele lui Motoc toate nemultumirile
individuale se cristalizeaza in jurul acestui nume. Motoc este prototipul boierului viclean, uneltitor care motiveaza
prin caracterul sau atitudinea lui Lapusneanu fata de boieri. Spancioc si Stroici reprezinta boierii patrioti care lupta
pentru binele tarii. Marel merit al lui Negruzzi este acela ca a introdus personajul colectiv. El aduce in schema multimea
care nemultumita doreste rascumpararea puterii cerand capul lui Motoc. Procedeul artistic dominant este antiteza intre
Lapusneanu si domnita Ruxandra, boierul Motoc si boierii Spancioc si Stroici. Lapusneanu este un erou exceptional pus sa
actioneze in situatii exceptionale. De aceea el este un personaj de factura romantica.
In fragmentul „Ochire retrospectiva” Negruzzi marturiseste ca personajul ii este simpatic insa nu a stiut sa se bazeze pe
mica boierime si pe taranime. Lapusneanu doreste sa-si impuna dorinta deci este un autocrat; este viclean si ipocrit
deoarece face blandul cu boierii si apoi face tot cum vrea e ; las, razbunator, nemilos, necredincios, ateu deoarece jura
stramb in biserica sfidand pe Dumnezeu; nu-si iubeste familie, avid de putere, nu este patriot, nu intra in coalitie cu
boierii patrioti, este egoist, considerandu-se suveran neascultand parerea celorlalti. Ura nemasurata fata de boieri.
Finalul nuvelei este justitiar eroul fiind pedepsit pentru faptele sale. Toate celelalte personaje sunt mai putin
realizate artistic pentru a scoate in relirf figura lui Lapusneanu.
Doamna Ruxandra este o fire sensibila, intelegatoare, fricoasa dar nu lasa. Hotarata atunci cand trebuie sa-si apere fiul.

Limbajul.
-Stilul nuvelei este sobru fara figuri artistice.
-Descrierile sunt minime.
-Portretul personajului se realizeaza prin fapte si limbaj.
-Structura clasica a nuvelei imprima o anumita simplitate data de folosirea limbajului cu iz arhaic.