Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Afara-i toamna (sonet)

AFARA-I TOAMNA…

Sonetul este o poezie cu forma fixa a carei origine trebuie cautata in secolul al XIII-lea, in vremea trubadurilor francezi: mai tarziu, sonetul a fost cultivat de mari poeti ai lumii (Dante, Petrarca, Shakespeare ), iar la noi, de Eminescu, V. Voiculescu.
Compus din 14 versuri sonetul de tip italian este alcatuit din doua catrene si doua tertete in timp ce sonetul de tip englez cuprinde trei catrene si doua versuri finale.
In alcatuirea sonetelor se mai impun si alte cerinte: o anume masura a versului (11 silabe in primul caz, zece — in al doilea), ritm iambic. rima imbratisata (in strofele de patru versuri) si incrucisata (in cele de trei versuri).
Sub titlul de "Sonete” sunt reunite trei poezii publicate la 1 octombrie 1879, in revista "Convorbiri literare”: "Afara-i toamna...”, "Sunt ani la mijloc...” si "Cand insusi glasul…” " toate formand un ansamblu.
in "Sonete”, structura clasica a poeziei cu forma fixa se imbina cu nostalgia romantica a iubirii pierdute.
Primul dintre cele trei sonete are drept titlu o secventa din versul initial (procedeu utilizat si in cazul urmatoarelor doua creatii similare).
Textul se deschide cu prezentarea cadrului exterior — toamna ca anotimp al extinctiei naturii, cand "poetul se trage in concavitatea odaii” (G. Calinescu):
Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri,
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata”
Ca si in poeziile: "Noaptea “, "Singuratate” sau "Departe sunt de tine”, poetul evoca un interior caldut, propice aducerilor-aminte, reveriei si somnului:
Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
in acest cadru interior, solitudinea eului liric conduce la stagnarea gandurilor; timpul prezent pare a se fi oprit, iar omul aude pasii trecutului in fosnetul hartiei vechilor scrisori ("si tu citesti scrisori din roase plicuri “).
Coborarea in vreme facandu-se in trepte, dupa primul strat al timpului trait ("Si intr-un ceas gandesti la viata toata”), urmeaza altul — cel al timpului mitic si fabulos: "Visez la basmul vechi al zanei Dochii”.
Adancirea in trecut, in ceata tot mai profunda a noianului de vreme, creeaza senzatia de inec, facand loc reveriei si somnului.
in aceste conditii, aparitia iubitei (viziune formata din fosnet de matasuri si "maini subtiri si reci") poate fi o continuare a visului, imaginea plutitoare prin ceturi fiind o proiectie ideala a iubitei pierdute.
Dintre procedeele de expresivitate artistica pot fi mentionate: sinecdoca ("frunza-mprastiata"), epitetul ornant simplu sau dublu ("roase psicuri”, "dulci nimicuri”, "mani subtiri si reci”), repetitii ("randuri-randuri“).
Asa cum cer regulile sonetului" poezia este alcatuita din doua catrene si doua tertine, are ritm iambic si masura versului de 11 silabe. Rima este imbratisata (in catrene) si incrucisata (in tertine).