Evolutionismul
Evolutionismul este conceptia conform careia viata si omul insusi se afla intr-un proces continuu de evolutie, guvernat de legi ale naturii pe care acesta le poate cunoaste si cu ajutorul carora poate intelege fenomenele din jur.
Potrivit acestei conceptii, religiile au aparut ca urmare a neputintei oamenilor de a-si explica anumite fenomene cu ajutorul legilor naturii. Rolul zeilor ar fi tocmai acela de a explica tot ceea ce depaseste puterea de intelegere a oamenilor.
In evolutionism este negata Revelatia divina si se considera ca actuala conceptie despre Dumnezeu este rezultatul unei dezvoltari progresive in timp. Astfel, se sustine ca, pe scara evolutiei umane, s-a trecut de la acceptarea existentei unei lumi spirituale, alaturi de cea materiala, la anumite personificari ale acesteia in fiinte superioare numite „zei”. Apoi s-a ajuns la politeism si intr-o etapa ulterioara, la religiile monoteiste. Mai presus de religie s-ar afla filozofia, iar cunoasterea prin stiinta este considerata a fi cunoasterea completa.
In secolul al XIX-lea, evolutionismul „stiintific” reprezentat de biologul Charles Darwin si discipolii acestuia, considera ca intreaga viata de pe pamant poate fi explicata prin conceptul de evolutie. Prima celula vie a aparut in mod intamplator in oceanul planetar, apoi s-a dezvoltat fara interventia lui Dumnezeu, dand nastere tuturor speciilor care exista astazi pe pamant.
Aceasta conceptie a fost preluata si folosita de catre adeptii ateismului in incercarea lor de a combate invatatura crestina privind crearea lumii de catre Dumnezeu, asa cum este descoperita in Sfanta Scriptura.
Astazi se incearca (mai ales in Biserica Romano-catolica) o reconciliere intre creationism si evolutionism, in sensul unui creationism evolutiv sau al unui evolutionism creator, ca lucrare dinamica a lui Dumnezeu interioara lumii, nu exterioara ei. Se trece, astfel, de la confruntare la dialog intre stiinta si religie