Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Tudor Vladimirescu

Tudor Vladimirescu (1780 – 1821) a fost conducatorul revolutiei de la 1821.
S-a nascut în satul Vladimiri dintr-o familie de mosneni. A învatat carte si limba greaca în casa boierului Ioan Glogoveanu, din Craiova, care a facut din inteligentul si destoinicul baiat de administrator de mosie si care l-a întrebuintat în afacerile de negot, mai ales la exportul de vite.
Tudor îsi contituie o avere prin cumparare de pamânt, facând comert pe cont propriu. Se emancipeaza din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor – armata cu obligatii semipermanente – si participa la razboiul ruso-turc din 1806 – 1812, recompensat de oficialitatile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a.
În 1806 a fost numit vataf de plai la Closani, adica administratorul unui district de munte, functie pe care o va detine pâna în 1820. În 1814 face o calatorie la Viena, în perioada Congresului de pace (14 iunie – 26 decembrie 1814) pentru a lichida mostenirea sotiei lui N. Glogoveanu, decedata la Viena, si pentru a-i aduce în tara fetita.
Cunoscator al limbii germane, Tudor a putut sa urmareasca problemele politice care se dezbateau în presa în capitala Austriei. Întors în tara la începutul anului 1815, Tudor afla ca garnizoana otomana din Ada-Kaleh, care cutreierase judetele Mehedinti si Gorj, distrusese si gospodaria lui de la Cerneti si îi luase toate bucatele.
Prezent apoi în capitala tarii pentru sustinerea unui proces mosie în fata Divanului, Tudor afla de hotarârea Eteriei de a porni miscarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la lupta, are unele discutii cu reprezentantii Eteriei pentru cooperare militara, pentru ca „pandurii sa înlesneasca trecerea lui Ipsilanti pentru Dunare”. A semnat o întelegere cu Comitetul de obladuire prin care Tudor urma sa ridice „norodul la arme”, având drept obiectiv înlaturarea regimului fanoriot. Continutul prea revolutionar al „Proclamatiei de la Pades” i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Vacarescu, unul dintre cei însarcinati cu înfrângerea ostirii pandurilor, Tudor arata ca „pesemne dumneata pa narod cu al caror sânge s-au hranit si s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotesti nimic, si numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiti dumneavoastra ca patria se cheama poporul, iar nu tagma jefuitorilor”. Diplomat, Tudor asigura în permanenta pasalele de la Dunare si Poarta Otomana ca poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce sufera din partea unirii pamântenilor boieri, cu cei dupa vremi trimisi domni si ocârmuitori acestui norod”.
Intrând în Bucuresti în fruntea „adunarii poporului”, este primit cu entuziasm de catre masele populare din capitala. Preia, de fapt, în primavara anului 1821, conducerea tarii, fiind numit de popor „Domnul Tudor”. Prezenta lui Alexandru Ipsilanti la Bucuresti în fruntea unei armate nedisciplinate, dupa ce actiunea lui fusese dezavuata, ca si a românilor de altfel, de catre Rusia, l-au pus într-o situatie dificila. Tudor îi cere conducatorului Eteriei sa treaca Dunarea, asa cum promisese initial, pentru ca Tara Româneasca sa nu fie transformata în teatru de razboi.
Conducatorii eteristilor pun la cale un complot pentru a-l îndeparta. Ridicat prin tradare de la Golesti la 21 mai, Tudor a fost ucis de sefii eteristilor la Târgoviste, in noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteristilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodata.