Revolutia de la 1821 de sub conducerea lui TUDOR VLADIMIRESCU

Cauzele acestei miscari salasluiesc pe de o parte in contradictiile antagonice dintre taranimea aservita si boierime, ca urmare a numeroaselor si apasatoarelor obligatii de renta (claca, dijma, diferite dari) si a abuzurilor ce faceau si mai grea aceste obligatii, in aparitia noilor forte productive si a noilor relatii de schimb si productie care intra in conflict cu cele vechi. Pe de alta parte, dezvoltarea fortelor nationale romanesti cerea imperios scuturarea jugului otoman.

SPORIREA CLACII SI A DIJMEI

In perioada ce a precedat rascoala, se inregistreaza ofensiva boierilor impotriva drepturilor clacasilor, obligandu-i la zile de claca peste cele legale, pretinzandu-le zile de munca in locul darii in bani, ingradindu-le dreptul de folosinta a padurilor, pasunilor si iazurilor, de deslantuire de noi ogoare. Sistemul arendasiei, care se generalizeaza in acest timp, contituie o noua plaga care apasa asupra populatiei taranesti, deoarece arendasul, pe langa realizarea arendei mai storca si pe seama sa dijme si dari grele.
Puse in cumpana cele doua categorii de obligatii ale taranilor – fata de boier si fata de stat – , balanta inclina in favoarea celor din urma. Cumpararea domniei, plata haraciului, a peschesurilor, a mucarerului, achitarea datoriilor ralizarea unor noi averi intr-un timp scurt de domnii fanarioti explica fiscalitatea excesiva din acest timp. La acestea se adauga alte dari si daruri pentru dregatorii, mari si mici, ce-si scoteau cheltuielile de cumparare a dregatoriei si-si realizau averi personale in stoarcerea taranimii.

NEMULTUMIREA PATURII SOCIALE

Greutatea fiscalitatiii era resimtita si de taranimea libera in masura importanta. Mosnenii si pandurii olteni au fost supusi unor dari in bani greu de platit si amenintati de a fi asimilati cu clacasii.
Monopolul comercial otoman limitat dar nu desfiintat, ingradirea circulatiei marfurilor prin numeroasele vami din interior cauzau mari prejudicii negustorimii si starneau nemultumirile acesteia.
Motive de nemultumire aveau si boierii concurati si chiar indepartati din dregatorii de elemnetele greco-levantine ce se inmultisera pete masura.
Cresterea nemultumirilor populare, accentuarea contradictiilor dinlauntrul claselor dominante sau manifestat puternic la sfarsitul deceniului al II-lea si inceputul deceniului al III-lea al secolului al XIX-lea. Marea majoritate a poporului era profund nemultumita de regimul social politic fanariot, de relatiile de productie sociale care pastrau inca vechiul caracter feudal. Nu numai taranii, dar si targoveti erau profund interesati de schimbarea vechii oranduiri, in dezvoltarea schimbului de marfuri si a productiei pe noile fagasuri.
Acestea explica masiva participare a marii majoritati a poporului la miscarea revolutionara din 1821 si caracterul democratic national si progresist al acestei miscari.

INFLUENTA RASCOALELOR SARBESTI SI A MISCARII ETERISTILOR

Rascoala sarbilor impotriva imperiului otoman (1804 – 1816) a avut un mare ecou in randurilor tuturor popoarelor asuprite din Balcani si Europa Centrala.
Relatiile economice, sociale si culturale stranse existau intre popoarele de pe cele doua maluri ale Dunarii, indeosebi intre romani si sarbi. Unele capetenii ale rascoalei sarbilor treceau fluviul, adapostindu-se la prietenii lor din Oltenia. Mai tarziu oastea lui Tudor Vladimirescu vor lupta fruntasi ai tuturor popoarelor din Balcani.
Incepand din anul 1814 s-a format nucleul conducator al rascoalei iar Tudor Vladimirescu a inceput pregatirile adunand arme si organizandu-si pandurii din clanul Closani (Mehedinti).
Burghezia greceasca in general si mai ales cea asezata in diferite parti ale Europei dezamagita de politica lui Napoleon, in care-si pusesera nadejdi de eliberare, nu vedeau o alta posibilitate pentru a o obtine acum dupa Congresul de la Viena, decat printr-o rascoala generala antiotomana. In acest scop infiinteaza societatea secreta Eteria (Fratia), cu sediul la Constantinopol si cu eforii (sectii) in diferite tari. Asemenea sectii existau in Rusia si in Principate, conduse de oameni cu o situatie sociala si politica superioara, ceea ce explica lipsa preocuparilor Eteriei fata de problema taraneasca. Conducator al Eteriei a fost ales Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domn fanariot Constantin si aghiotant al tarului. In toamna anului 1820, scrisori trimise diferitilor conducatori ai eforiilor anuntau rascoala cu sprijinul tarului.
In acesta miscare generala antiotomana, un rol insemnat i se rezervase si vechiului comandant de panduri, Tudor Vladimirescu, anume de a rica ,,norodul” romanesc. Aceasta misiune i se incredinteaza si de ,,Comitetul de obladuire” format la moartea domnitorului Alexandru Sutu, la mijlocul lunii ianuarie 1821, confirmata si prin legamantul din acelasi timp dintre Tudor si doi conducatori eteristi, Iordache si Farmache. Acest legamant era de fapt o conventie care consemna o alianta politica intre revolutionarii romani si greci.
Dupa cateva zile numai, Tudor pleaca spre Oltenia, pentru a pune in aplicare planul de rasculare a norodului. Manastirea Tismana, intarita, urma sa fie una din bazele de rezistenta. Ajuns la Pades, trimite oameni de incredere pentru chemarea pandurilor si plaiesilor sub steagul rascoalei .

PROCLAMATIA DE LA PADES

Dupa ce-si constituia o oaste destul de numeroasa, Tudor lanseaza, la sfarsitul lunii ianuarie 1821, din Pades, proclamatia-program catre tot ,,norodul romanesc” din Tara Romaneasca ,,ori de ce neam ar fi”, cerandu-i sa se rascoale impotriva tuturor asupritorilor. Continutul social al proclamatiei: rapirea pamanturilor boieresti si manastiresti si impartirea acestora taranimii, desfiintarea privilegiilor boieresti, dreptate si slobozenie – explica adeziunea entuziasta a poporului la miscare.
Constitutia de la Pades, ,,adunarea norodului” era singura autoritate pentru masele populare. Inca o data, in fata ,,adunarii norodului”, Tudor schiteaza programul rascoalei: desfiintarea birului, dreptate si libertate pentru tara, redobandirea drepturilor pierdute impartirea averilor celor ce au suferit nepastuiri si nedreptati. Indemnati si incurajati de ce se intampla la Pades, taranii incep sa atace conacele, mosiile boieresti si manastiresti in toata Oltenia. De aici rascoala se raspandeste cu mare iuteala in Muntenia si chiar in unele parti ale Moldovei.
In scurta vreme intreaga Oltenie era in mainile rasculatilor. Popasul de la Tantareni, prea lung pentru vremuri revolutionare (aproape toata luna februarie), a fost folosit pentru organizarea taberei. La inceputul lui martie se ridica tabara, pornind spre Bucuresti. O buna parte a boierimii de teama rascoalei, a parasit tara, asezandu-se in unele orase ale Transilvaniei: Brasov, Sibiu, Lugoj, mai ales dupa ce Tudor si-a precizat clar pozitia inca o data in acel raspuns hotarat ca ,,patria se cheama poporul si nu tagma jefuitorilor”. De aceea drumul de la Slatina la Bucuresti, intre 4 si 21 martie, a fost un drum triumfal.
In jurul lui Tudor Vladimirescu s-a consolidat si largit conducerea miscarii revolutionare si nationale. La mijlocul lunii martie se lanseaza de la Bolintin (de langa Bucuresti) prima Proclamatie catre bucuresteni.
Tudor si-a asezat tabara la Cotroceni, iar Alexandru Ipsilanti, care trecuse cu detasamentul de eteristi prin Moldova, tot langa Bucuresti, la Colentina.

GUVERNAREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU

Stapan timp de aproape doua luni in Capitala, Tudor Vladimirescu era singura autoritate ascultata in tara. Grija lui de capetenie era sa castige ,,dreptatile” celor doua Principate. Petru aceasta cerea sa fie ,,la un gand si la un glas cu Moldova”, ca ,,unii ce suntem de un neam, de o lege”. Si tot in vederea realizarii acestei dorinte, intareste armata, chemand la oaste taranimea, inarmand-o cu pusti si pistoale, instruind-o, sapand santuri de aparare.
Inca din luna februarie, concretizeaza un plan de reforme sub titilul: ,, Cererile norodului romanesc”, care cuprindea: suprimarea vamilor interne, inlaturarea elementelor nepamantene din dregatoriile publice si cele bisericesti, crearea unei armate de 6000 de oameni scutiti de dari.
La sfarsitul lunii martie Tudor Vladimescu lanseaza cea dea doua Proclamatie catre bucuresteni cerand locuitorilor capitalei sa se uneasca cu fortele patriotice si revolutionare conduse de dansul si sa le ajute in lupta pentru ,,dobandirea dreptatilor”; apoi afland de dezavuare de carte tar a miscarilor din Balcani, lipsit deci de sprijinul Rusiei, este nevoit sa incheie o intelegere cu acea parte a boierilor care ramasesera in Bucuresti.
Intr-adevar, in acest timp, tarul Alexandru I dezaprobase si infierase ambele miscari nationale si democratice atat pe cea greceasca cat si pe cea romaneasca. Tudor Vladimirescu, preluand conducerea, lanseaza Proclamatia sa catre tara, care a avut un mare rasunet.

RASUNETUL REVOLUTIEI IN TRANSILVANIA

Nu trecusera nici doua saptamani de la Procalmatia de la Pades ca taranii romani din Transilvania ii cunosteau cuprinsul in intregime si aproape pe de rost, dupa cum le e foarte familiar numele conducatorului miscarii: Todoras, Todorut. Cu diferite prilejuri, taranii din Hunedoara, Arad si pana in partile nordice, in Crasna, sustineau ca au citit Proclamatia de la Pades. Se pregateau sa-l primeasca pe Tudor si sa faca si ei cu nobilii ceea ce facusera taranii din Oltenia cu boierii de acolo. Oficialitatea alarmata a luat masuri pentru preintampinarea izbucnirii unei alte rascoale, ca aceea a lui Horea.

PRINDEREA SI UCIDEREA LUI TUDOR

Ajungand in conflict cu eteristii care nu se grabeau sa treaca Dunarea asa cum le ceruse, in coasta cu armata turceasca ce trecuse pe pamantul tarii, Tudor preocupat de interesele salvgardarii patriei sale, incearca sa-i induplece pe turci sa crute tara, in acelasi timp intarindu-si tara cu santuri si metereze.
Eteristilor nu le convenea atitudinea lui Tudor fata de ei si de aceea comploteaza impotriva lui. Pe cand se retragea cu armata din Bucuresti, cu scopul de a se apara de invazia otomana in Oltenia, la 15 mai, eteristii ii taie drumul, somandu-l sa se opreasca. Intalnirea dintre Tudor si Iordache Olimpiotul, reprezentantul lui Ipsilanti, care a avut loc la Golesti, s-a incheiat printr-o efemera intelegere. Aceasta intelegere a durat numai cateva zile, deoarece Ipsilanti si cei din jurul sau jurasera moarte lui Tudor. Eteristii atrag in complot si pe unii capitani de panduri si atfel Tudor este prins si dus la Targoviste la Ipsilanti. Acesta la dat pe mana celor mai sangerosi dintre oamenii sai, care l-au taiat cu sabiile in 27 mai. Dar oastea de panduri nu se risipeste ci se retrage la Dragasani unde, la 29/30 mai, in viile din dreapta Oltului, are loc prima batalie victorioasa dintre romani si turci .
Marea insemnatate a acestei batalii consta in faptul ca apare pentru prima data in istoria moderna a Romaniei embrionul armatei nationale, care intr-o ciocnire importanta cu o armata cu o armata invadatoare obtine victoria. Eteristii sunt infranti la 7 iunie in cea dea doua batalie de la Dragasani.
Ultima rezistenta a pandurilor are loc la manastirea Tismana, la 20 iulie 1821.
Eteristii au suferit, cu toata rezistenta lor curajoasa, infrangere dupa infrangere, la Dragasani si Slobozia in Tara Romaneasca, la Sculeni si Secu in Moldova.

CARACTERUL SI INSEMNARILE REVOLUTIEI

Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu nu poate fi caracterizata ca o rascoala taraneasca, desi masele principale care s-au angajat in aceasta lupta au fost cele taranesti, cele mai exploatate si jefuite in oranduirea feudala, si mai cu seama in conditiile regimului fanariot care stirbea grav autonomia tarilor romane.
Aceasta revolutie a cuprins intregul popor din Tara Romaneasca, precum si o parte din burghezia incipienta si chiar din boierime; a avut deci un caracter foarte larg , ridicand la lupta toate acele paturi, clase sociale, care erau interesate in inlaturarea feudalismului si a jugului turco-fanariot si in realizarea independentei si suveranitatii nationale.
La mijlocul secolului al XVIII-lea si mai ales la inceputul secolului al XIX-lea dezvoltarea fortelor productive impunea noi relatii sociale, noi relatii de productie si de schimb. Fortele care au reactionat in revolutia din 1821 condusa de Tudor Vladimirescu, tindeau, constient sau inconstient, la instaurarea noilor relatii de productie si de schimb, in forme burgheze. De aceea aceasta miscare revolutionara poate fi considerata ca un prolog al revolutiei burghezo-democratice de la 1848 in tarile romanesti.
Trasaturile distinctive ale revolutiei din 1821 merita a fi subliniate:
a)A fost fost pregatita cu mult inainte de catre un nucleu conducator, in fruntea caruia se afla Tudor Vladimirescu.
b)Miscarea a dispus de forte armate, organizate si antrenate – pandurii si plaiesii.
c)A existat o strategie si o tactica politica, Tudor Vladimirescu urmarind o cat mai larga a maselor populare si a tuturor claselor sociale in aceasta actiune revolutionara.
d)A existat o strategie si o tactica militara care a permis fortelor armate ale revolutiei sa parcurga victorioase drumul din plaiul Closanilor pana in capitala tarii si sa ocupe Bucurestiul.
e)Timp de doua luni fortele revolutionare au detinut puterea politica in stat.
f)Miscarea a avut un program politic, format in Proclamatia de la Pades, in proclamatiile de la Bucuresti si in alte documente de mare insemnatate; pentru prima data Tudor formuleaza intr-un document public ideea unitatii nationale si a necesitatii strangerii legaturilor dintre romanii din Tara Romaneasca si Moldova, ,,ca unii ce suntem de un neam, de o lege, si supt aceasta stapanire, si ocrotiti de aceasta de aceeasi putere. Asadar, urmeaza sa stim cele ce se fac acolo, si sa le vestim acestea de aici, ca fiind intr-un gand si un glas cu Moldova, sa putem castiga, deopotriva, dreptatile acestor printipaturi, ajutorandu-ne unii pe altii” (5 aprilie 1821).
Cumpanind toate aceste fapte incontestabile se poate aprecia ca miscare condusa de Tudor Vladimirescu a depasit cu mult nivelul miscarilor sociale si nationale anterioare, si ca a fost prima etapa a revolutiei burgheze.