Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Mihai Viteazu

MIHAI VITEAZUL
(1593-1601)



ORIGINEA
Primii istorici care au cercetat domnia lui Mihai Viteazul nu s-au indoit de originea domneasca a acestuia : tatal sau Petrascu cel Bun, iar mama, Tudora (Theodora), despre care nimeni nu s-a indoit ca ar fi fost sotia lui Patrascu. Cel care avea sa demonstreze ca Tudora nu avea sa fi fost sotia legitima a lui Patrascu a fost Nicolae Iorga, punct de vedere pe care l-a respins Ion Sarbu, im monografia sa, acesta din urma admitand ca poate fi vorba de o a doua casatorie a lui Patrascu cu Tudora. Daca in istoriografia noastra s-a admis pana la urma Mihai a fost fiul lor, a aparut si o a treia parere prin care se neaga orice descendenta domneasca a marelui domn.
Faptul ca Mihai Viteazul a fost un negutator inainte de a fi domn, nu este un caz unic in istoria noastra. Petru Rares, Alexandru Lapusnea-nu, Ion Voda cel Viteaz sau Mircea Ciobanul au facut acelasi lucru inaintea lui.
De la Mihai fiu de domn si al unei mame de origine modesta, sau fiu al nimanui, s-a afirmat in ultima vreme ca a fost prin mama, descendent al imparatilor bizantini din familia Cantacuzino, Iani, fratele Tudorei nefiind altul decat Iani Cantacuzino.
Intr-un document din 25 octombrie 1593, Mihai se intitula : Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod si domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui si preabunului raposatului Io Petrasco voievod.
Se stie cu certitudine ca pe Mihai l-a ajutat sa ia tronul Andronic Cantacuzino si acesta o spune intr-o scrisoare catre Petre Schiopul fara sa mentioneze ajutorul dat de Ion sau Iani, fratele sau, care, in mod firesc, ar fi trebuit sa joace un rol mai important in alegerea lui Mihai, daca ii era nepot. In afara de aceasta, acest Ion sau Iani, daca era fiul lui Mihai Cantacuzino care moare in 1578, el avea atunci 8 ani, iar in 1593 nu avea decat 23 de ani, ori, la acea varsta, nu avusese cand sa ocupe functia de ban ca sa devina apoi capuchehaie pentru a juca un rol atat de important de mijlocitor intre turci si crestini.
Aceasta origine greceasca a lui Mihai Viteazul a fost impartasita si de Stefan Andreescu, apoi sustinuta cu noi argumente de acelasi istoric. Stefan Andreescu demonstreaza existenta mai multor Cantacu-zini care l-au ridicat pe Mihai in domnie sau i-au fost mari dregatori. Iane, marele ban, despre care s-a spus ca este unchiul domnului, era un Cantacuzino. Faptul ca Andronic Cantacuzino il sprijina pe Mihai sa ia domnia ar fi iarasi o dovada a originii cantacuzine a domnului. Dovezile aduse de autor in sprijinul ipostazei sale ar fi doua: Cantacu-zinii ocupa mari dregatorii in timpul domniei lui Mihai. La moartea lui Iane, Stefan Andreescu nu vede de ce nu s-ar fi implinit vointa sultanului ca Andronic sa devina mare ban. Un alt Cantacuzino ajuns mare ban a fost si Tudor Saitanul, fratele lui Andronic.
Cat priveste originea lui Mihai, raman inca mari nedumeriri. Mai intai, nu s-au adus pana acum suficiente si temeinice dovezi din care sa rezulte ca Iane, marele ban, care l-a ajutat pe Mihai, era un Canta-cuzino. Demonstratia facuta de Nicolae Iorga nu a fost infirmata pana acum cu argumente pertinente. In afara de aceasta, nici un izvor con-temporan nu-l face Cantacuzin pe Iane, o tacere semnificativa daca se tine seama de originea ilustra a Cantacuzinilor.

ANUL MARILOR CONFRUNTARI
Dupa lichidarea creditorilor si a ienicerilor care se aflau la Bucuresti, domnul isi ingaduie un ragaz pentru organizarea oastei. Fiind iarna si trupele otomane aflandu-se risipite, pana in primavara nu se putea astepta la un atac de mari proportii din partea adversarului. Ceea ce se impunea ca o prima necesitate era distrugerea si dezorgani-zarea sistemului militar organizat de otomani pe cursul inferior al Dunarii. Mihai actioneaza, cum a actionat Vlad Tepes in iarna anului 1462, cu scopul de a staneni, pentru o vreme, eforturile necesare con-centrarii trupelor si a trecerii fluviului de catre adversar.
Prima lovitura este indreptata impotriva Giurgiului. Alegerea acestui prim obiectiv se explica prin asezarea acestei cetati foarte aproape de capitala tarii. De aici, otomanii aveau posibilitatea sa organizeze cu promptitudine actiuni de represalii impotriva unui domn recalcitrant.
Strangandu-si oastea, a treia zi, Mihai a atacat cetatea Giurgiului, care nu poate fi insa cucerita (lipseau tunuri mari de asediu), iar garnizoana acesteia primea hrana si intariri de la Rusciuc, din care cauza domnul renunta la asediu, multumindu-se cu arderea si distrugerea targului. Ajutorul de cadiu, amintit mai inainte, marturiseste ca nu a scapat decat el si un turc, restul de 3000-4000 de locuitori, au fost omorati sau dusi in captivitate, fiind luata si o prada foarte bogata.
Revenind la Bucuresti, Mihai organizeaza si trimite mai multe corpuri de oaste ca sa atace asezarile otomane de pe Dunare. La 10 decembrie, este trimis la Cetatea de Floci capitanul ungur Baltasar Walther, venit probabil cu noi ajutoare, din partea lui Sigismund Báthory. Asezarea a fost arsa si distrusa, putini locuitori scapand cu fuga.
Campania din 1595 se incheia cu victoria deplina a crestinilor. In Ungaria superioara, imperialii cucereau cetatea Gran, Buda insasi, aparata de fiul lui Sinan, fiind amenintata. Aceste succese se datorau faptului ca teatrul principal de operatii se mutase, datorita efortului romanesc, la Dunarea de jos. Prevziunile unor oameni politici in legatura cu rolul strategic al tarilor romanesti erau pe deplin confirmate de fapte. La 3 noiembrie, Mihai si Sigismund reveneau la Bucuresti, iar in 26 ale lunii, principele Transilvaniei parasea Muntenia. Despre organizarea unei campanii in sudul Dunarii nu mai putea fi vorba, pentru ca oastea lui Sigismund urma sa se desfaca, oamenii urmand a petrece iarna in casele lor. Pe de alta parte, unii nobili, si se pare ca nu putini, nu erau nici acum de acord cu politica antiotomana a principelui. Doi ceausi soseau la sfrasitul lui noiembrie la Alba Iulia pentru a aduce tratative si multi erau de parere sa se incheie pacea cu sultanul din moment ce acesta era dispus sa-l ierte pe Sigismund, daca i-l va da pe Mihai. Chiar si acest amanunt demonstreaza ca in ochii oamenilor Portii, vinovat de dezastrele din 1595 era Mihai Viteazul.
Campania din 1595 se incheia cu biruinta desavarsita a lui Mihai si a aliatilor sai. Se dovedea de data aceasta im mod practic valoarea militara si strategica a tarilor romane si era confirmata temerea lui Soliman Magnificul : unite, cele trei tari romanesti cu greu puteau fi invinse.
In tot timpul campaniei Mihai a dat dovada de toate calitatiile specifice unui mare comandant de osti.
A primit lupta de la Calugareni care a avut un rezultat negativ asupra moralului trupelor adversarului. S-a retras intr-un loc intarit in chip natural (urmand in felul acesta sfatul pe care Neagoe Basarab il da in invataturile sale) si cand, in sfarsit, Sigismund Bathory a ajuns in sudul Carpatiilor, domnul a trecut la actiune, aflandu-se mereu in avangarda, hartuindu-l pe inamic fara a-i lasa nici o clipa de ragaz, obligandu-l in felul acesta, sa se retraga in mod precipitat peste Dunare. Meritul aliatilor a fost acela de a fi contribuit la eliberarea cetatii Giurgiului, in timp ce Mihai sfarama ramasitele oastei otomane care nu reusise sa treaca inca Dunarea. De o importanta deosebita, a fost distrugerea corpului de acangii.
Privita din perspectiva, lupta de la Calugareni poate fi considera-ta ca ultima mare confruntare dintre romani si otomani din lungul sir de lupte care-si au inceputul in a doua jumatate a secolului al XlV-lea. Campania din 1595 este cea mai importanta confruntare militara de la sfarsitul cruciadei romanesti. Inaintarea otomana era oprita iarasi pe linia Dunarii. Luptele din 1595 demonstrau si confirmau observatia unor martori oculari din secolul al XVl-lea (Bocignoli, Verancici) potrivit careia tarile romanesti, unite, deveneau o forta capabila sa infrunte orice dusman, oricat de puternic ar fi fost acesta.