Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Germania in sec XIX

CARACTERISTICILE UNIFICÃRII GERMANIEI. La jumatatea secolului al XIX-lea, germanii traiau divizati în 38 de state, dintre care cele mai puternice erau Prusia si Austria. Statele germane formau o Confederatie în care fiecare îsi avea propria sa individualitate. Idealul nationalist al unificarii Germaniei va fi realizat de Prusia, unul dintre cele mai conservatoare state germane. În anii ’50 ai secolului al XIX-lea, Prusia detinea urmatoarele atuuri: Uniunea Vamala Prusaca (Zollverein), initiata înca din anul 1818 si care înlatura numeroasele taxe vamale interne, înlocuindu-le cu un tarif perceput la frontiera de stat; armata de a carei modernizare a fost direct interesat regele Wilhelm I (1861-1888, împarat 1871- 1888) si Otto von Bismarck, cancelarul „de fier” al Prusiei (1862-1871), si mai târziu cancelarul Imperiului German (1871-1890). Bismarck a folosit magistral toate interesele. În plus a stiut sa manevreze între interesele Rusiei, Marii Britanii si Frantei.
ETAPELE UNIFICÃRII. Unificarea statului german s-a produs pe calea razboiului în trei etape: 1864, 1866, 1870-1871.
Mai întâi, convinge Austria sa participe la o actiune militara comuna împotriva Danemarcei. Ducatele Schleswig si Holstein se aflau sub dominatia daneza de 400 ani. Populatia din Schleswig era mixta, danezi si germani, în timp ce în Holstein erau aproape numai germani. În 1864, o armata prusaco-austriaca intervine în disputa dinastica deschisa în Danemarca. Prin Tratatul de la Viena, din octombrie 1864, încheiat dupa capitularea Danemarcei, regele acesteia renunta la drepturile asupra celor doua ducate în favoarea Prusiei si Austriei, pentru a fi administrate în comun. În realitate, colaborarea dintre aceste state nu mai este posibila. Confruntarea armata dintre ele începe fara o declaratie formala si, datorita duratei sale devine cunoscut sub numele de „Razboiul de 7 saptamâni”. Lupta decisiva s-a dat la Sadova (3 iulie 1866), în podisul Boemiei; a fost o batalie de amploare, la care au participat ½ de milion de oameni. Prin Pacea de la Praga este remodelat nordul Germaniei, unde se constituie Confederatia germana de nord, dominata de Prusia si din care fac parte si Hessa, Nassau, Hanovra, Frankfurt, Schleswig, Holstein. Ea are la baza o Constitutie în vigoare începând cu iulie 1867, ramasa în mare parte neschimbata, drept constitutie a Imperiului German.
Razboiul cu Imperiul Francez (1870-1871) condus de împaratul Napoleon III este vazut ca necesar pentru asigurarea unitatii confederatiei, iar Bismarck face în asa fel încât Franta sa fie privita drept agresor (Telegrama de la Ems). Astfel, Prusia poate pretinde ca este atacata si poate cere sprijinul statelor germane din sud. Înfrângerea de la Sedan (2 septembrie 1870) costa Franta peste 100 000 de oameni si un împarat facuti prizonieri, despagubiri de razboi foarte mari (5 miliarde franci-aur), pierderea provinciilor Alsacia si Lorena. La acestea se adauga umilinta folosirii „Salii Oglinzilor” din Palatul de la Versailles drept loc de încoronare la 18 ianuarie 1871, a lui Wilhelm, regele Prusiei, ca împarat (Kaiser) al Germaniei.
REZULTATELE UNIFICÃRII. Dupa 8 ani, trecând prin trei campanii militare glorioase si printr-o diplomatie abila (Realpolitik), sunt unificate în jurul Prusiei, condusa de regele Wilhelm I si de cancelarul Otto von Bismarck, toate teritoriile germane. Cu 41 milioane de locuitori si întins pe o suprafata de 541 000 km2, Imperiul German (Al Doilea Reich) reprezinta o federatie formata din 25 de state, dintre care trei orase au statut special: Hamburg, Bremen, Lübeck. Fiecare stat îsi pastreaza constitutia, guvernul, institutiile si armata, aceasta din urma subordonata totusi comandantului suprem, împaratul. Guvernul central se suprapune guvernelor locale; un rol important revine Camerei Deputatilor (Reichstag), aleasa prin vot universl, Consiliul Federal (Bundesrat) si, mai ales cancelarului si împaratului.
Dupa 1871, Germania a cunoscut o puternica dezvoltare în plan economic, militar si politic. Ca nivel de dezvoltare economica, se situa pe primul loc în Europa si pe locul doi în lume, fiind devansata de S.U.A., iar acest fapt era determinat de mai multi factori: revolutia industriala bazata pe tehnici moderne, reformele economice, politica protectionista, sporirea capitalurilor, bogatiile naturale, contributia de razboi din partea Frantei.
Pe plan politic, cancelarul Bismarck a instituit în 1871 un sistem autoritar de guvernare, în care puterea reala o aveau cancelarul si împaratul, rolul parlamentului fiind limitat. El a adoptat reforme în scopul modernizarii si consolidarii statului – reforma monetara, juridica, administrativa, militara, a învatamântului s.a. Totodata a luat masuri dure împotriva miscarii socialiste, ale carei organizatii si publicatii au fost interzise prin legea exceptionala din 1879 (legea a fost abrogata în 1890). Noul împarat, Wilhelm II (1888-1918) a introdus un „regim personal”. El l-a îndepartat pe Bismarck în 1890, a încurajat militarismul, a sustinut masurile de forta – reprimarea grevelor, a manifestatiilor antiguvernamentale, a condus o politica externa agresiva.