Solurile ecuatoriale
Solurile ecuatoriale sunt diverse, de la soluri vulcanice la nisipuri, desi jumatate din totalul zonei ecuatoriale este compusa din soluri rosii. Clima calda si precipitatiile copioase în zonele ecuatoriale umede duce la o puternica actiune a climei asupra solulilor. Mineralele din sol sunt dizolvate în continuu de apa de ploaie. Solurile rosii sunt foarte sarace în minerale, desi siliciul, aluminiul, si fierul devin concentrate pentru ca în mare parte nu sunt dizolvate de apa de ploaie. Solurile de lut, desi sarace în minerale, contin destul de multa apa si padurea ecuatoriala a evoluat astfel încât sa se foloseasca de acest avantaj. Solurile podzolice, care pot fi foarte raspândite local, cum ar fi în bazinul Río Negro din Amazon, contin predominant sulf. Ele sunt sarace în lut, au un orizont albit sub stratul de humus, si un orizont B care acumuleaza materia organica descompusa incomplet. Cum acesti compusi organici se strecoara în râuri au produs asa numitele râuri cu apa neagra (cum ar fi Río Negro). Solurile aluvionale dealungul râurilor sunt de obicei bogate în minerale în comparatie cu solurile rosii. Cel mai bun exemplu este bazinul hidrografic al Amazonului care are o întindere de peste 3,500 km.
Cantitatea mica de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobândita în timpul evolutiei padurii ecuatoriale. Activitatea biologica accelerata din litiera, împreuna cu precipitatiile abundente, vor duce la degradarea chimica rapida a solurilor ecuatoriale. Având soluri sarace în minerale plantele din padurea ecuatoriala pot captura mineralele retragându-le în tulpina, acumulându-le din apa de ploaie în muschi si pe trunchi si ducându-le la radacina înainte de a fi consumate. Acest lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale. Aceste asocieri simbolice poarta numele de simbioze; ciupercile aprovizioneaza copacii cu minerale si acestia furnizaeza energie ciupercilor.