Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Originea Lunii

Înainte de epoca moderna a explorarilor spatiale, cercetatorii au avut trei teorii principale privind originea Lunii: ruperea de Pamânt, formarea în orbita terestra si formarea departe de Pamânt. Apoi, în 1975, dupa studierea rocilor si dupa realizarea unor imagini de aproape ale Lunii, oamenii de stiinta au avansat cea mai probabila dintre teoriile de formare: impactul planetar.
A.Formarea prin fisiune de Pamânt
Versiunea moderna a acestei teorii spune ca Luna s-a desprins de Pamânt când acesta era înca tânar si se rotea foarte repede în jurul axei sale. Ideea a câstigat suport si datorita faptului ca densitatea Lunii este aceeasi cu cea a rocilor aflate sub scoarta sau în mantaua superioara a Pamântului. O problema privind aceasta teorie este faptul ca momentul cinetic al Pamântului, pentru a ajunge la instabilitate la rotire, ar fi trebuit sa fie mult mai mare decât momentul cinetic al sistemului Pamânt-Luna actual.
B.Formarea pe orbita in apropierea Pamântului
Aceasta teorie spune ca Pamântul si Luna, împreuna cu toate celelalte corpuri din sistemul solar, s-au format independent dintr-un urias nor de gaze calde si particule solide care au constituit nebuloasa solara primordiala. Mare parte din acest material s-a strâns în cele din urma în centru pentru a forma Soarele.
C.Formarea departe de Pamânt
Conform acestei teorii se presupune formarea independenta a Pamântului si a Lunii. Luna s-ar fi format într-un alt loc din sistemul solar, departe de Pamânt, iar apoi se crede ca orbitele celor doua corpuri le-ar fi apropiat pâna când în cele din urma Luna a fost atrasa într-o revolutie permanenta în jurul Pamântului.
D.Impactul planetar
Publicata prima data în 1975, aceasta teorie spune ca în istoria timpurie a Pamântului, cu peste 4 miliarde de ani în urma, acesta a fost lovit de un corp foarte mare. Primele estimari ale marimii acestui corp aratau ca era comparabil cu marimea planetei Marte, dar o simulare pe calculator realizata de cercetatorii americani în 1997 a aratat ca acel corp ar fi trebuit sa fie pe putin de 2,5 – 3 ori mai mare decât Marte. Impactul catastrofal a aruncat portiuni din scoarta terestra si din corpul respectiv pe orbita Pamântului, unde resturile din urma impactului au fuzionat pentru a forma Luna. Aceasta teorie, dupa ani de cercetari ale rocilor selenare între 1970 – 1980, a devenit cea mai larg acceptata pentru formarea Lunii. Problema majora a acestei teorii este ca Pamântul ar fi trebuit sa se topeasca în întregime dupa impact. Aceasta pare sa fie singura cale prin care uriasul crater provocat de ciocnire sa fi disparut; dar compozitia geochimica a Pamântului nu indica o topire atât de radicala.