Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Lacul Baikal

Asa cum se vorbeste în mod curent de Alpi, Himalaia, Caucaz, Amazon, Congo, Nil etc. de catre un numar tot mai mare de oameni, tot asa se vorbeste astazi si despre lacul Baikal.
La aceasta faima a Baikalului a contribuit în mod egal atât caracteristicile morfometrice si hidrice, cât si cele biologice. Baikalul pe lânga faptul ca este cel mai adânc lac de pe Glob, poate fi considerat si cel mai vechi prin ce circa 20-25 mil. ani de existenta(exclusiv Marea Caspica si Aral) si unul dintre „muzeele vii”, în care traiesc aproximativ 800 specii de animale si 245 specii de plante endemice, proprii lui.
Evident, acest tezaur faunistic si floristic, acest monument natural impunator prin dimensiunile sale – 636 km lungime maxima, 79,5 km latime maxima, 31500 km2 si 23000 km3 apa – a trezit interesul multor calatori si oameni de stiinta. Desi datele geologice, geografice si biologice despre Baikal au început sa se acumuleze de aproape un secol, iar în prezent se efectueaza cercetari intensive, au ramas înca multe puncte de suspensie, multe probleme neexplicate.
Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de catre K. Ivanov si V. Kolesnikov, iar 32 ani mai târziu – în 1675 – cunoscutul calator si diplomat român Spatarul Nicolae Milescu, cunoscut în descrierile în limba rusa sub numele de Nicolae Spafarovici, în drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestica, facându-i si o descriere amanuntita. De atunci lacul a constituit obiectul multor expeditii, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adâncimea, regimul hidric, plantele si animalele ce traiesc în el. Astfel, lacul a fost cercetat de I. D. Cerski – dupa care s-a dat si numele vârfului de lânga localitatea Sliudenka, înalt de 2090 m, din culmea Hamar-Daban – de V. A. Obrucev, E. V. Pavlovski, P. E. Riabukin, V. V. Belousov, L. S. Berg, B. Dibovski, V. Godlevski, F. Drizenko, M. M. Kojov, G. I. Veresceaghin, A. Korotnev si altii.
Un rol important în cercetarea lacului Baikal l-a avut Sectia est-siberiana a Societatii de geografie ruse, înfiintata în anul 1851, care a organizat si suportat material multe expeditii în Siberia si Prebaikalia.
Primele cercetari si sesizari asupra curiozitatii faunei Baikalului le-au facut Dibovski si Godlevski aproximativ cu un secol în urma.
La începutul secolului XX se instaleaza o serie de puncte pentru observatii periodice hidrometeorologice. În anul 1916 Comisia pentru cercetarea lacului Baikal, condusa de N. V. Nasonov ajutat de G. I. Versceaghin, iar în 1925 s-a înfiintat Statiunea de cercetari limnologice la Listvenicinoe(Listveanka), situata pe malul drept al Angarei, de unde aceasta îsi trage apele din Baikal.
Profilul Institutului de limnologie de la Baikal permite acoperirea tuturor problemelor pe care le ridica conditiile climatice ale regiunii, bazinul de receptie al lacului si raportul dintre acesta si regimul hidric, morfometria depresiunii si influenta acesteia asupra circulatiei apei, regimul termic, compozitia chimica, abraziunea lacustra, sedimentarea lacustra, potentialul trofic al apei, asociatiile faunistice si floristice, folosirea lacului si a regiunii înconjuratoare în economie si turism.
Putem considera ca acest institut este unicul de pe Glob, care se ocupa de un singur lac – în adevaratul sens al limnologiei – stiinta lacurilor.