Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Hazarde oceanografice

Hazardele oceanografice cuprind hazardele generate de valurile de vânt sau de cutremure(tsunami), de banchiza de gheata si de deplasarea aibergurilor, de producerea fenomenului El Nino, de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.
Valurile eoliene puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigatie si au un impact însemnat asupra coastelor. În unele situatii este realizat un spectru de interactiune în care se combina energia mai multor valuri, cu înaltimi de 8-10 m, a caror rezultanta este deosebit de periculoasa pentru ambarcatiuni si pentru platformele petroliere marine( de ex. cele din Marea Nordului).
Tsunami sunt valuri uriase produse de cutremurele puternice, eruptii vulcanice si alunecari submarine. Denumirea acestor fenomene este de origine japoneza si are întelesul de „valuri de port”. Cele mai numeroase asemenea valuri se produc în Oceanul Pacific, dar se întâlnesc si în Oceanul Indian, Oceanul Atlantic si în Marea Mediterana.
Valul tsunami generat de cutremurul din Chile din 23 mai 1960, cu magnitudinea de 8,6 grade pe scara Richter, a înaintat 500 metri în interiorul uscatului si a produs peste 1000 de victime. Pe ocean s-a propagat pe o distanta de 10000 km, pâna în insulele Hawaii, unde au fost înregistrate 62 de victime si pagube de peste 60 milioane de dolari.
În largul oceanului, viteza valurilor tsunami ajunge la 900 km/h, lungimea lor fiind de 100-200 km, iar înaltimea de 0,5-1 m. În apropierea coastelor, înaltimea lor creste la 20-30 metri, iar viteza se reduce datorita frecarii cu fundul marii.
Cel mai puternic tsunami, provocat de un cutremur cu epicentrul în golful Prince William, din Alaska, a fost înregistrat, la 28 martie 1964; a atins 67 m amplitudine în zona portului Valdes, iar valul care a luat nastere a traversat, în 22 de ore, întregul Ocean Pacific.
Banchiza de gheata, a carei grosime poate sa ajunga la 3-4 m, devine un hazard pentru navigatie atunci când se extinde rapid si pune în dificultate, datorita pericolului de blocare, navele de cercetari sau de pescuit oceanic.
Aisbergurile sunt fragmente uriase de gheata desprinse din calotele glaciare sau de ghetari polari, care plutesc împinse de vânturi ori de curenti oceanici. Aisbergurile pot fi întâlnite de nave pe circa 20% din suprafata oceanelor, fiind un pericol pentru circulatia maritima si pentru platformele marime de foraj si de exploatare a petrolului.
Cea mai cunoscuta catastrofa navala produsa de ciocnirea cu un aisberg s-a produs la 14 aprilie 1912, când transatlanticul „Titanic” s-a scufundat în largul coastelor insulei Newfoundland, fiind înregistrate 1503 victime.
Oscilatia Sudica – El Nino este un fenomen complex de interactiune între apele Oceanului Planetar si atmosfera, care se produce în zona tropicala a Oceanului Pacific. Acest fenomen se manifesta prin încalzirea anormala, la suprafata, a apelor Oceanului Pacific, care se deplaseaza dinspre partea vestica spre partea estica sub impulsul unor mase de aer cu aceeasi directie de miscare. În acest fel sunt perturbate vânturile alizee, fenomen care genereaza modificari climatice majore, în special în zonele tropicale. Aceste perturbari se manifesta prin secete, furtuni violente, însotite de inundatii si cicloane puternice.
Încalzirea apei oceanului se produce în preajma Craciunului, fenomenul fiind denumit de pescari din Peru si Ecuador „El Nino”( Copilul Domnului ). Acest fenomen se repeta în intervale neregulate, cuprinse între 3 si 7 ani, iar încalzirea poate sa persiste 1-2 ani. Oamenii de stiinta au numit fenomenul El Nino „Oscilatia Sudica” sau, prescurtat ENSO ( El Nino Southern Oscilation), pentru a pune în evidenta caracterul fluctuant al acestuia al acestor încalziri al apelor oceanului din emisfera sudica.
Racirea anormala a apelor din estul Oceanului Pacific a fost denumita „La Nina”( „fetita” în limba spaniola), aceasta fiind opusul fenomenului El Nino. La Nina se manifesta prin intensificarea vânturilor de est care împing cantitatile mari de apa calda de la suprafata oceanului spre vest, locul apei calde fiind luat de o apa mai rece provenind din adâncuri. Acest fenomen, la rândul lui, o serie de hazarde, cum sunt ploile musonice puternice în India, ploi abundente si taifunuri în Australia, uragane în sudul Oceanului Atlantic, etc.
Ridicarea nivelului Oceanului Planetar este legata de tendinta generala de încalzire a climei si reprezinta un hazard global, de lunga durata cu numeroase consecinte grave pentru zonele de coasta. Aceasta ridicare este datorata aportului tot mai mare de apa dulce de pe continente, provenita din topirea ghetarilor si din apele subterane utilizate de om pentru irigatii.
Masuratorile precise efectuate de oamenii de stiinta au pus în evidenta ca în ultimul secol ridicarea nivelului Oceanului Planetar a fost în medie de 1-1,5 mm/an. Pâna în anul 2030 aceasta ridicare va înregistra valori de 10-30 cm, determinând intensificarea proceselor de abraziune, retragerea coastelor si acoperirea cu apa a unor suprafete joase.