Carpati - populatia
Populatia Carpatilor formeaza o parte componenta a mediului geografic românesc, distincta atât în succesiunea timpului, cât si în repartitia spatiala, ca produs si totodata ca factor activ de transformare a peisajului geografic. Pe baza cunoasterii particularitatilor geografice ale distributiei populatiei se poate diferentia peisajul umanizat de cel natural, ca o realizare milenara a omului.
Originea si evolutia populatiei carpatice se înscrie si se integreaza întru totul în ansamblul populatiei teritoriului României.
Elementul cel mai important în evolutia fazelor umanizarii, a proceselor de populare a Carpatilor Românesti, îl constituie faptul ca acest teritoriu s-a înscris ca parte integranta, inseparabila, de la început, în cadrul vetrei genetice a geto-dacilor.
Carpatii Românesti au contribuit, de asemenea, la pastrarea Romanitatii orientale, ei fiind ocoliti, în general, de populatiile migratoare. Ei au constituit un factor de cimentare si de omogenizare etnicolingvistica si culturala a daco-romanilor.
Carpatii au prezentat în decursul istoriei o importanta majora, exercitând influente care au definit civilizatia materiala si spirituala a poporului român, încât statul, pe lânga trasaturile dunarene si pontice, este, în acelasi timp, si carpatic.
Muntii, în ansamblul lor, nu ofera peste tot posibilitati egale sau potentiale similare de asezare, circulatie, pentru activitati economice pe seama resurselor locale. Astfel, specifica este alternanta de convergente, dispersii si discontinuitati în privinta conditiilor de locuire si de circulatie, de activitati economice, generând, pe alocuri, deosebiri sau asemanari, datorita unor influente care în anumite puncte si areale înscriu diferente de ritm, varietate si volum, creând, uneori, chiar confluente antropice.
Carpatii, în genere, nu au respins, ci au atras populatia. Din cele aproape 50 de milioane de oameni care locuiesc si muncesc în muntii Europei, poporului român îi revine o pondere însemnata în vatra sa carpatica, în care fiinteaza si astazi circa 2500 de asezari rurale si 64 de orase, dintre care unele de o deosebita însemnatate economica si culturala, ca Brasov, Petrosani, Hunedoara, Resita, Vatra Dornei etc.
Repartitia populatiei din aria carpatica pe etaje de altitudine, a înregistrat un fenomen de pendulare între fundul vailor largi si al depresiunilor, pe de o parte, si rama muntoasa împadurita, pe de alta parte, fenomen determinat de o serie de factori social-politici si economico-geografic.
Elementul dominant în dinamica peisajului geografic îl reprezinta asezarile omenesti. Cele înfiripate initial la limita padurilor sau poienilor din paduri si în preajma apei au fost primele puncte de sprijin ale îndelungatei, dar permanentei si fermei actiuni de umanizare a muntelui, de utilizare a naturii carpatice din jur, cu toate resursele sale.
Alaturi de conditiile naturale si de conditiile tehnologice, un rol de seama în imprimarea trasaturilor si particularitatilor geografice ale asezarilor carpatice l-au înscris preocuparile economice ale locuitorilor. Asezarile, situate initial pe malurile apelor si în preajma padurii, si-au extins ulterior vetrele la intersectia drumurilor cu apele flotabile, iar mai târziu cât mai aproape de sosele si de cai ferate, care ofera posibilitati pentru dezvoltarea industriei si a serviciilor.
Activitatile economice au constituit elementul determinant al dezvoltarii functiilor asezarilor. De la caz la caz, exista astazi în Carpati asezari rurale având ca functie de baza zootehnia (pastoritul), economia forestiera, industria, turismul, dar si unele functii complementare, de interes local, din domeniul culturii, comertului, administratiei. De regula, însa, activitatile economice se împletesc, ceea ce face ca profilul economic sa fie zootehnic-industrial, în timp ce în marile depresiuni, majoritatea asezarilor rurale au ca functie dominanta agricultura.