Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Aspecte geografice ale asezarilor urbane

Asezarile umane se împart în doua mari categorii: sate si orase. Între ele exista o serie de asemanari, dar mai cu seama deosebiri. Satul se deosebeste de oras în principal prin urmatoarele elemente:
- are în general o populatie mai putin numeroasa.
- gradul de dotare cu unitati edilitar- sociale, culturale si de învatamânt a satului comparativ cu orasul este mai scazut.
- fizionomia specifica a satului data de o structura în general mai putin compacta a locuintelor în vatra, predominarea imobilelor cu un singur nivel si retea de drumuri de categorie slaba si mediocra. Populatia satului este ocupata preponderent în activitati primare, pe când orasului îi sunt specifice activitatile secundare si cele tertiare.
Orasul este o forma de organizare, înzestrare si utilizare a unui teritoriu în scopul concentrarii, transformarii si redistribuirii produselor necesare întretinerii, recreerii si progresului unei populatii de pe teriorii diferite ca întindere (de la zona imediat înconjuratoare pâna la întregul glob). El se înscrie în peisaj prin cladiri, retea de drumuri etc. si presupune o asociere teritoriala si corelatie functionala între un nucleu central (aglomeratia) si un spatiu înconjurator de întindere variabila, de la caz la caz si de la epoca la epoca.
Aglomeratia. În cazul aglomeratiei realitatea urban-geografica se compune din orasul propriu-zis si un teritoriu care “suporta” influentele directe ale acestuia, constituind împreuna aglomeratia urbana. Ea este o întruchipare a difuziunii treptate a spatiului urbanizat care porneste de la un nucleu central, limitele sale modificându-se mereu.Definirea depinde de relatiile cu nucleul central, distingându-se astfel mai multe zone în cuprinsul aglomeratiei.
1. zona aglomerata propriu-zisa, care înglobeaza comunele limitrofe legate între ele prin continuitatea zonei urbane (si pe care o consideram de obicei oras);
2. zona de întrepatrundere, careia fara a exista o continuitate a constructiilor, activitatile urbane îi dau un caracter comun.
3. zona marginala în care populatia, încea mai mare parte, are o activitate sau un mod de viata urban si trebuie sa se deplaseze pentru lucru, cumparaturi sau agrement în comunele vecine.
Conurbatia reprezinta un ansamblu de orase care se dezvolta independent, sunt aproape între ele si au de rezolvat probleme comune (alimentarea cu apa,cu energie, amenajarea si protectia mediului înconjurator). Pentru a exista o conurbatie trebuie îndeplinite doua conditii:
- ca geneza ea rezulta prin juxtapunerea a doua sau mai multe orase care pâna la un moment dat s-au dezvoltat independent ele ramânând distincte chiar daca sunt înglobate într-un ansamblu.
- trebuie sa existe o anumita densitate a oraselor si a populatiei precum si un numar mare de locuitori.
Megalopolisul constituie stadiul de gigantism al conurbatiilor, teritoriul organizat într-o imensa conurbatie policentrica.