Tipuri de fibra optica
Orientarea luminii impune o modificare a vitezei sale in functie de o coordonata tranversa a indrumatorului.
Se poate realiza o discontinuitate fizica directa intre inima cilindrului si teaca de la exterior.
Se obtine deci ceea ce se numeste o fibra cu salt de indice (de refractie)
Se poat ede asemenea realiza o variatie progresiva a indicelui intre centrul inimii si teaca. Se obtine ceea ce se numeste o fibra cu “gradatie de indice”. Cele doua tipuri de fibre astfel realizate, ofera luminii diferite modalitati de a se propaga denumite “moduri”, care sunt separate unele de altele prin difractie.
Fibrele optice sunt testate pentru urmatoarele:
rezistenta la tensiune- trebuie sa reziste la 100 000lb/inci² sau mai mult;
indicele profilului de refractie;
geometria fibrei- diametrul miezului si al învelisului trebuie ss fie uniforme;
atenuare- determins degradarea variatelor lungimi de unda pe distante mari;
capacitatea de transportare a informatiilor- numarul de semnale care pot fi transmise în acelasi timp;
dispersia cromatica- împrastierea diferitelor lungimi de unda prin miez;
temperatura de operare/umiditate;
dependenta de temperatura a atenuarii;
abilitatea de a conduce lumina sub apa.
O data ce fibrele au trecut controlul de calitate, ele sunt vândute companiilor de cablu, de telefon si distribuitorilor de retea. Multe companii îsi schimba reteaua veche de cupru cu sisteme pe fibra optica pentru a mari viteza, capacitatea si claritatea.