Radioactivitatea
Fizica nucleara se ocupa cu studiul nucleului atomic, privind structura si transformarile nucleului, interactiunile dintre nucleu si particule.
Nuclidul este o specie de nuclee caracterizata printr-un anumit numar de masa si un anumit numar atomic. Numarul de masa A al unui nuclid este egal cu suma maselor protonilor si neutronilor din nucleu, iar numarul atomic Z egal cu numarul de protoni din nucleu.
Descoperirea radioactivitatii: în 1886 Henry Becquerell a observat ca o sare de uraniu impresioneaza o placa fotografica, chiar daca este învelita în hârtie neagra, iar Marie si Pierre Curie (1898); Rutherford si Soddy (1902) au observat acest fenomen pentru saruri de uraniu. Sarea de uraniu emite radiatii care trec usor prin hârtie, dar intensitatea radiatiei emise de diversele saruri ale uraniului depinde numai de numarul atomilor de uraniu existenti si nu depinde de felul combinatiei chimice în care se gasesc acesti atomi; radiatiile emise sunt ale atomilor de uraniu.
Radioactivitatea este proprietatea nucleelor unor elemente, de a emite radiatii în mod continuu si spontan. Avem doua tipuri de radioactivitate: naturala – când are loc emisie de radiatii în mod spontan si artificiala – când emisia este provocata, prin bombardarea cu particule a sau neutroni.