Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Plasma

Plasma gazoasa – gaz în care macar o parte a atomilor si moleculelor se afla în stare ionizata. Cauzile ionizarii pot fi: temperaturi, înalte ciocnirile electronice (la descarcarile în gaze), radiatile electromagnetice s.a. Cea mai importanta caracteristica a plasmei este proprietatea ei de a fi cvazineutra, adica în orice punct al spatiului pe care-l ocupa ea, sarcina spatiala pozitiva este compensata (sau aproape compensata) de sarcina spatiala negativa. Aceasta proprietate a plasmei este o consecinta a faptului, ca în jurul oricarei sarcini e se grupeaza particulele încarcate, dar de semn opus, astfel, încît potentialul culonian f egal e/r. exp(- r/D), unde D este raza de ecranare Debai, care depinde de densatea sarcinii si temperaturii particulelor, iar r – distanta dintre sarcina negativa e si punctul dat din spatiu. Daca dimensiunile liniare sînt cu mult mai mari decît D, atunci sistemul îsi mentine starea cvazineutra si în acest caz gazul ionizat poate fi numit plasma.
Plasma gazoasa poseda o serie de particularitati specifice (conductibilitate electrica si plastitate mare, interactiuni puternice cu cîmpurile electromagnetice exterioare s.a), ceea ce permite dea o considera stare deosebita («a patra» stare de agregare) a substantei. Plasma se întîlneste destul de des în conditii naturale si de laborator. Orice flacara, explozie, fulger, comprimare si dilatare brusca este însotita de gaze ionizate. Plasma apare si la trecerea unui curent electric prin gaze (lampa cu lumina de zi, gazotron, s.a). straturile superioare ale atmosferei terestre (ionosfera), ionizate de radiatiile solare, deasemenea contin Plasma. Stelele fierbinti si unii nori interstelari, care au temperaturi înalte, sînt formate din Plasma complect ionizata.
Plasma a corpurilor solide – sistem de purtatori de sarcina (electroni si goluri) în corpurile solide. Se deosebesc: plasma electronica (în metale) si plasma electron-gol (în semiconductoare si semimetale). Deoarece reteaua cristalina nu se include în notiunea de «plasma» a corpurilor solide, apoi, spre deosebire de plasma gazoasa, plasma corpurilor solide poate sa nu fie cvazineutra. Pentru plasma gazoasa si plasma corpurilor solide este comuna prezenta în ele a excitatiilor colective – oscilatiile plasmei. În plasma electronica aceste oscilatii au loc cu frecventa Lengmiur ?L (pentru metale ?L ~10 la puterea a 15 ht). Oscilatiile plasmei excita unde electromagnetice longitudinale (care nu au analog în vid). Permitivitatea plasmei electromagnetice e(?)= -1- ?L² . Unda electromagnetica cu frecventa ?‹ ?L este ?²
total frecventata de supr. de separatie a plasmei. În plasma neutra a corpurilor solide, pe lînga undele Lengmiur, pot exista si unde sonore electron-gol transversale. În astfel de plasma are loc, deasemenea efectul Pinci si alte fenomene, ce se observa si în plasma gazoasa.
În prezent plasma se foloseste pe larg în cele mai diverse ramuri ale stiintei si tehnicii: pentru tratamentul termic al metalelor, depunerea unor straturi de protectie, topire si pentru alte operatii metalurgice. În ultimul timp plasma este folosita pe larg de chimisti. Ei au constatat ca unele reactii chimice decurg mai repede si mai eficient daca sînt realizate într-un jet de plasma. De exemplu, metanul, fiind întrodus într-un jet de plasma hidrogenica, se transforma în acetilena, iar vaporii de petrol pot fi descompusi într-o serie de compusi organici: etilena, propilena si altii, care servesc ca materie prima pentru obtinerea unor metale polimere.