Metoda figurilor lui Lissajous
Dintre metodele de comparatie, metoda figurilor lui Lissajous este cea mai frecvent folosita.
Lissajous, fizician francez (1822 - 1880), a studiat compunerea a
doua oscilatii sinusoidale ale caror directii de oscilatie sunt perpendiculare. El a constatat ca daca raportul frecventelor celor doua oscilatii este un numar rational , m si n fiind numere intregi, se obtin figuri a caror forma depinde de raportul frecventelor celor doua oscilatii si de defazajul dintre ele.
Figurile lui Lissajous se pot obtine pe ecranul osciloscopului catodic daca se aplica ambelor perechi de placi de deflexie tensiuni sinusoidale.
Modul de lucru. Pentru masurarea frecventei Fx a unui semnal, acesta se aplica unei perechi de placi de deflexie a osciloscopului, iar la cealalta perechie de placi de deflexie se aplica un semnal de la un generator de frecventa variabila si cunoscuta, F0. Se variaza frecventa F0 pana cand pe ecran se obtine una dintre figurile lui Lissajous. Pentru a determina raportul corespunzator figurii obtinute pe ecran, se intersecteaza figura cu doua drepte, una orizontala {x} si una verticala {y} si se numara punctele de intersectie ale figurii cu cele doua drepte. Pentru orice figura a lui Lissajous raportul intre numarul de intersectii Nx cu dreapta orizontala si numarul de intersectii Ny cu dreapta verticala este egal cu raportul intre frecventa semnalului aplicat placilor Y si frecventa semnalului aplicat placilor X: .
Cunoscand raportul corespunzator figurii obtinute pe ecran si frecventa F0, se poate determina frecventa Fx folosind relatia de mai sus.