Cristale lichide
Cristalele lichide au fost descoperte de un botanist austriac in anul 1888. Starea de cristal lichid reprezinta o stare intermediara intre solidul cristalin si faza lichida obisnuita .Numarul substantelor care prezinta aceasta stare a crescut pana in anul 1930 dupa care interesul pentru aceasta clasa
de substante s-a diminuat.
Cercetarile au fost reluate in anul 1960 cind cristalele lichide au inceput sa aiba aplicatii practice in tehnica si medicina. Cele mai cunoscute aplicatii sunt in domeniu electronic ,la dispozitivele de afisaj.
Cristalele lichide sunt substante care se comporta ca lichid cat si ca solid. Moleculele in cristalele lichide se pot misca fiecare relativ usor ,ca si moleculele intr-un lichid.Totusi toate moleculele dintr-un cristal lichid tind sa se orienteze in aceeasi maniera , asemanator cu aranjamentul molecular din cristalele solode .
Cristalele lichide retin lichidul si se solodifica natural numai dupa anumite temperaturi si presiuni.
Dispozitivele cu cristale lichide sunt performante si deseori utilizeaza mai putina putere decat dispozitivele conventionale.Anumite cristale lichide reflecta diferite valori de lumina depinzand de orientarea moleculelor lor.Orientarea acestor molecule depinde de temperatura .Aceste tipuri de cristale lichide sunt folosite la termometre care afiseaza culori corespunzatoare temperaturii substantei cu care critalul lichid este in contact.
Dispozitivele cu cristale lichide (L.C.D.) cum sunt ecranele de televizor folosesc o anumita substanta care isi schimba proprietatile cand i se aplica curent electric.Tehnologia L.C.D. este deja utilizata la calculatoare si ceasuri digitale .Ecranul unui televizor (l..C.D) utilizeaza foarte putina energie de aceea este ideal pentru fabricarea televizoarelor portabile.