Constructia contactelor electrice
Materialele pentru pieselede contact trebuie sa asigure buna functionare a acestora atat la trecerea indelungata a curentului electric, cat si in cazul arcului electric care se formeaza la deschiderea contactelor care intrerup curentul electric.
Aceste materiale trebuie sa fie bune conductoare, sa se oxideze cat mai putin, sa aiba temperatura de topire cat mai ridicata (in special pentru contactele care intrerup curentul). Cele mai folosite materiale sunt prezentate mai jos:
Cuprul are conductibilitatea electrica si termica foarte buna, rezistenta buna la arc (dar nu la curenti de scurtcircuit), cost relativ redus, dar se oxideaza in aer, mai ales la temperaturi ridicate, formand un strat rau conductor si rezistent din punct de vedere mecanic.De aceea, folosirea sa este limitata la contactoarelor de curent continuu, asigurandu-se autocuratarea prin constructie, si la aparatele cu contacte in ulei.
Argintul are cea mai mare conductibilitate electrica si termica, cea mai mica rezistenta de contact, oxidul care se formeaza la suprafata se indeparteaza usor, dar in atmosfera de sulf formeaza un strat de sulfit rau conductor, rezistenta sa mecanica si la arcul electric este redusa si deci nu poate fi utilizat pentru anumite contacte de rupere, este foarte scump si, mai ales in ultimul timp, foarte deficitar. Argintul se foloseste in constructia pieselor de contact aliat cu cuprul (3-20% Cu) sau in materiale sinterizate.
Metale dure ca wolframul si molibdenul, se folosesc pentru piesele de contact ale intrerupatoarelor de inalta tensiune; ele intra, de asemenea, in componenta unor materiale sinterizate.
Metale pretioase ca aurul, platina, paladiu sunt folofite pentru piesele de contact ale releelor si intrerupatoarelor care lucreaza la tensiuni reduse, la care straturi chiar foarte subtiri de oxid pot impiedica inchiderea circuitului electric.
Materialele de contact sinterizate in care pot fi asociate metale cu proprietati foarte deosebite, de obicei unul moale, de foarte buna conductibilitate electrica si termica (de exemplu argintul), celalalt dur si cu o temperatura de topire foarte inalta (de exemplu wolframul), se aproprie mult de conditiile unui metal ideal.