Moneda si convertibilitatea
Convertibilitate - insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vinzare si cumparare pe piata, in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii – plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital – si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident.
Moneda – piesa de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezinta in general sub forma de disc plat si serveate ca mijloc de circulatie, de plata si eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.
Piata trebuie sa permita o confruntare permanenta a cererii si ofertei si sa comunice cu pietele straine. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel:
a)prin convertibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior in ansamblu si a fiecarei tranzactii in parte si pe plan mai general, a intregii productii a tarii.
b)ca urmare a convertibilitatii, produsele tarii se afla intr-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, imbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ si estetic al produselor sint stimulate.
c)convertibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea productiei sectoarelor si produselor celor mai eficiente cerute la export.
d)din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar-financiar, moneda nationala putind fi utilizata - desigur vremelnic si in anumite limite – pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantelor platilor.
e)cursurile valutare in general si valoarea monedei natioale in special sunt puse pe o baza economica, ele rezultind din cererea si oferta de pe piata valutara. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerata ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai inalt de dezvoltare si eficienta economica si totodata ca un instrument de perfectionare a relatiilor comerciale si financiare internationale in scopul largirii si diversificarii schimburilor economice.
Convertibilitatea inlesneste comertul cu strainatatea si cresterea eficientei acestuia.
in viata economica si in vocabularul de specialitate, convertibilitatea si-a facut aparitia odata cu crearea bancnotelor.
Mecanismele de echilibrare se circumscriu deci relatiilor dintre cererea si oferta de valuta, fiind o reeditare a mecanismelor specifice existentei punctelor aurului.
a) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-moneda
Ca notiune si ca operatiune bancara, convertibilitatea a aparut deci in conditiile etalonului aur, mai precis in conditiile etalonului aur-moneda. in aceasta etapa, convertibilitatea a fost de tip individualist, in sensul ca ea reprezenta mijlocul prin care un detinator de bancnote putea verifica in permanenta capacitatea bancii de emisiune de a face dovada concreta a caracterului reprezentativ al bancnotei. Totodata, convertibilitatea constituia o posibilitate de obtinere de la aceasta banca a aurului sau a anumitor valute ca mijloc de plata in strainatate.
in cadrul sistemului banesc bazat pe etalonul aur, convertibilitatea nu avea insa numai scopul de a dovedi populatiei ca bancnota este echivalenta cu aurul, deci ca aurul poate fi obtinut oricind in schimbul ei, sau de a procura anumite instrumente de plata. Ea mai detinea o functie deosebit de importanta, aceea de a mentine echilibrul dintre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei.
b) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-lingouri
Dupa primul razboi mondial a aparut – asa cum s-a aratat – o alta forma de etalon aur, etalonul aur-lingouri (engl. gold bullion standard). in aceste conditii, aurul nu mai circula efectiv, ci este tinut ca rezerva in tezaurul emitentului de bancnote, sub forma de lingouri. Bancnotele sunt convertibile in aur, insa numai in aceste lingouri, ceea ce limiteaza in practica dreptul la convertibilitate, de el beneficiind numai detinatorii de sume mari, suficiente pentru a acoperi cel putin pretul unui lingou.
c) Convertibilitatea in conditiile etalonului aur-devize
O alta forma de etalon aur care a aparut dupa primul razboi mondial a fost etalonul aur-devize (engl. gold exchange standard). Bazele acestui etalon au fost puse la Conferinta monetara internationala de la Genova (1922), la care au participat reprezentanti a 33 de state.
Etalonul aur-devize, creat – dupa cum se vede – in scopul inlocuirii aurului cu valutele in functia de mijloc de plata international, a fost aplicat pe o scara tot mai larga in perioada interbelica si dupa cel de-al doilea razboi mondial.
in cadrul acestui sistem, legatura directa dintre bancnotele in circulatie si aurul detinut de banca de emisiune este rupta. Teoretic, banca ar putea fi chiar dispensata de obligatia detinerii unei rezerve de aur, deoarece ea nu este datoare sa converteasca bancnotele in aur. in structura circulatiei banesti se afla numai semne banesti: bancnote si bani divizionari confectionati din metale ieftine. Convertirea se efectueaza in valute, convertibile la rindul lor in aur. Prin urmare, etalonul aur-devize presupune existenta cel putin a unei monede nationale convertibile in aur, care sa serveasca la convertirea celorlalte monede.