ECONOMIA NATURALA SI DE SCHIMB
ECONOMIA NATURALA SI DE SCHIMB
Bunurile reprezinta tot ceea ce serveste satisfacerii nevoilor.
Dupa provienenta bunurile pot fi LIBERE si ECONOMICE.
Bunurile libere sunt provenite din natura, la care omul are acces liber (aer, lumina solara, caldura solara).
Bunurile economice sunt obiecte materiale, servicii sau informatii create prin activitati economice pentru obtinerea carora se fac cheltuieli si au un pret.
Principala lor caracteristica este RARITATEA.
Dupa accesul la bunurile economice, economiile pot fi naturale si de schimb.
Economia naturala este economia in care trebuintele oamenilor sunt satisfacute cu bunuri provenite din activitatea proprie, direct fara a apela la schimb.
Economia de schimb este economia de marfuri cu acces indirect prin schimb la bunurile economice.
Conditiile economiei de schimb sunt:
- diviziunea muncii
- autonomia, independentaproducatorilor.
Diviziunea muncii reprezinta specializarea agentilor economici pe activitati, ocupatii, domenii, ramuri si activitati economice. Ea este o premisa istorica a schimbului si progresuui economic.
Autonomia, independenta producatorilor este fundamentata intotdeauna pe o anumita forma de proprietate (particulara) si reprezinta libertatea agentilor economici care actioneaza pentru realizarea propriilor interese.
MARFA reprezinta orice bun economic, apt sa satisfaca o nevoie si care face obiectul schimbului prin vanzare-cupmarare.
Economia de schimb bazata pe proprietatea privata a fost denumita initial concurentiala apoi capitalista si mai tarziu economie de piata.
Dupa gradul de satisfacere a nevoilor (a trebuintelor economice) pot fi:
- economii dezvoltate (superdezvoltate) care asigura cel mai inalt grad de satisfacere a nevoilor (SUA, Japonia, Anglia)
- economii subdezvoltate (Africa).