Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Drept, Comercianti, Contracte, Societati Comerciale, Persoane fizice, SRL


Statul este institutia juridica voita si creata de natiune, investind-o cu putere suverana. Statul este expresia puterii suverane a natiunii, de unde rezulta ca cele trei conditii de existenta a statului sunt : natiunea, teritoriul si puterea publica. intr-adevar, statul ca institutie juridica (statul de drept) este creat de natiune, el exprimand in permanenta vointa natiunii, iar puterea suverana cu care este investit statul de catre natiune se exercita asupra intregului teritoriu national.
Dreptul reprezinta un ansamblu de reguli de comportare in relatiile sociale, ale caror principal caracter este obligativitatea (la nevoie impus) pentru membrii societatii oranizate. El include totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintr-un stat.
Stiinta dreptului are ca obiect modalitatile de elaborare, aplicare, control, modificare sau scoatere din uz a normelor juridice.
a) Dreptul privat
Dreptul privat cuprinde acele ramuri de drept care au ca obiectiv de reglementare raporturile juridice in care partile se infatiseaza pe pozitii de egalitate juridica. in aceste raporturi poate participa si statul sau organele sale, dar numai in calitatea lor de persoane juridice.
in dreptul privat sunt incluse, in principal, urmatoarele ramuri de drept: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul comertului international, dreptul international privat, dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul procesual civil, dreptul transporturilor etc
b) Dreptul public
Dreptul public cuprinde relatii privind tot interesele individuale, dar aparute intre indivizi pe de o parte si intreaga comunitate ( statul ) pe de alta parte. Dreptul public are, deci, ca obiect de reglementare acele raporturi juridice stabilite intre o autoritate apartinand uneia dintre cele trei puteri separate in stat ( legislativa, executiva si judecatoreasca ) si o persoana fizica sau juridica situata pe o pozitie juridica de subordonareDin domeniul dreptului public ( de la „publicus” = comun, al tuturor) fac parte: dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul mediului, dreptul penal, dreptul procesual penal si dreptul financiar si fiscal.
sau extensiv.
A.Filiala
Este o societate componenta a unei structuri societare asupra careia se exercita influenta si controlul societati! primare sau “societatea mama”. Filiala are personalitate juridica, distincta de societatea primara, prin aceea ca poseda un patrimoniu propriu si incheie contracte cu tertii, in nume si pe cont propriu. Capitalul social al filialei se constituie sau se completeaza cu aportul semnificativ al societatii mama. Nu este necesar ca acest aport sa fie majoritar, este suficient ca el sa asigure detinerea de fractiuni de drepturi de vot necesare exercitarii unei anumite dominatii.. Filiala este constituita din initiativa societatii mama in scopul dezvoltarii afacerilor sale. Ea se bucura de autonomie gestionara, dispune de un sediu propriu si de un nume propriu. infiintarea, modificarea si incetarea filialei reprezinta un drept al asociatilor care o compun, asupra carora se exercita influenta si controlul din partea societatii mama.
B.Sucursala
Este o structura societara institutionalizata, lipsita de personalitate juridica, care functioneaza relativ independent, intr-un sediu propriu. Sucursalei i se incredinteaza, de catre societatea mama, printr-un mandat general, putere de reprezentare, negociere si executare de operatiuni comerciale in raza ei de activitate. Sucursala are denumirea si forma societati! mama, cu mentiunea: sucursala. Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care-l infiinteaza ii atribuie statutul de sucursala [art. 43 alin. (3) din lege].
C.Reprezentanta (agentia)
Reprezentanta nu are personalitate juridica proprie, ea apartine exclusiv societatii comerciale primare care a organizat-o si i-a acordat atribute de mandatar si comisionar.
1. Dreptul de proprietate
Conform definitiei date in art. 482 Cod civil putem defini dreptul de proprietate ca fiind acel drept subiectiv, ce da expresie aproprierii unui lucru, drept care permite individului sau colectivitatilor sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interesul sau propriu in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.
Atributele dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinta si dispozitia, exercitate in interes propriu si prin putere proprie. Prin posesiune se intelege o stare de fapt care implica din partea titularului dreptului de proprietate exercitarea unei stapaniri efective asupra bunului, din punct de vedere fizic si economic. Folosinta cuprinde dreptul de a utiliza economic bunul insusi, precum si fructele lui. Dispozitia arata posibilitatea de a determina soarta bunului, fie prin consumarea sau distrugerea lui (dispozitie de fapt), fie prin vanzare, schimb sau donatie (dispozitie juridica).
a) Comerciantii persoane fizice. Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional. in conceptia Codului comercial, comerciantul persoana fizica este definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adica prin faptele de comert pe care le savarseste in mod profesional. De remarcat ca persoana fizica are calitatea de comerciant, atat in cazul cand savarseste fapte de comert cu caracter profesional in mod in­dependent, cat si in cazul cand realizeaza aceasta activitate in cadrul unei asociatii familiale, in conditiile Legii 507/2002, sau al unei societati in participatiune, in conditiile art. 251. C.com.
A. Dobandirea calitatii de comerciant
in temeiul Codului comercial, calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau o societate comerciala (persoana juridica).29
Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de subiecte parti-cipante la raporturile comerciale.
a) Dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizca
Potrivit art. 7 C.com. 'sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita'... Din textul legal rezulta ca, pentru a dobandi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii: savarsirea faptelor de comert, pe de o parte, iar pe de alta, efectuara acestui lucru ca o profesiune obisnuita.
Pentru dobandirea calitatii de comerciant sunt necesare trei conditii: savarsirea de fapte de comert obiective; savarsirea faptelor de comert ca profesiune; savarsirea faptelor de comert in nume propriu.
b) Dobandirea calitatii de comerciant de catre societatile comerciale
Potrivit art. 7 C. com. pe langa persoanele fizice, au calitatea de comerciant si societatile comerciale. in prezent, trebuie sa admitem ca sunt avute in vedere societatile comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990: societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata. Societatile comerciale dobandesc aceasta calitate de comerciant din chiar momentul nasterii lor. Asa cum s-a spus, deosebit de plastic, persoanele fizice 'devin' comercianti, in timp de societatile comerciale 'se nasc' comercianti1.in calitatea sa de comerciant, societatea comerciala are toate obligatiile profesionale prevazute de lege pentru comercianti.
I. Obligatiile comerciantilor
Prin instituirea legala a anumitor obligatii profesionale in sarcina comerciantilor, se urmareste apararea intereselor publice, in special, a creditului comercial, dar si protejarea intereselor tertilor si ale comerciantilor insisi. Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor sunt:
a)publicitatea in registrul comertului;
b)organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comeriale;
c)exercitarea comertului in limitele concurentei licite;
d)respecterea normelor privind raporturile juridice din domeniul muncii, al protectiei sociale, plata contributiei la fondurile constituite in acest scop (CASS-urile, fondul de pensii, fondul de somaj etc.)
e)obtinerea avizelor, autorizatiilor, acordurilor, atestatelor etc. necesare desfasurarii activitatii, si mentinerea conformitatii cu prevederile acestora pe toata perioada derularii activitatii;
f)plata taxelor si impozitelor;
g)respectarea normelor privind protectia consumatorului etc.
1. Notiune, trasaturi proprii, clasificare
Contractul este un acord de vointa intervenit intre doua sau multe persoane (fizice sau juridice), cu scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge un raport juridic.
Clasificare. Dupa trasaturile lor juridice, contractele se clasifica in urmatoarele categorii: contracte bilaterale (sinalagmatice) si unilaterale; contracte cu titlu oneros si cu titlu gratuit, contracte comutative si aleatorii, contracte consensuale, reale si solemne (formale), ontracte principale si accesorii, contractele cu executare instantanee si cu executare succesiva.
2. Conditii de existenta si validitate
Pentru existenta contractului sunt necesare urmatoarele conditii: consimtamantul partilor; un obiect care sa poata constitui materie de contract; o cauza licita; unele contracte necesita si o conditie de/ forma, respectiv redactarea unui act scris. Pentru validitatea contractului sunt necesare doua conditii: capacitatea de exercitiu , a partilor si consimtamantul lor liber.
Consimtamantul, adica acordul de vointa al partilor, se realizeaza prin adeziunea pe care una din parti o da acceptand oferta ce i s-a facut; el implica, deci, doua manifestari de vointa care se succed, anume o oferta urmata de acceptarea ei.
Obiectul contractului il constituie chiar prestatia (pozitiva sau negativa) la care partile se obliga.
Cauza este scopul direct si imediat care a determinat partile sa consimta la incheierea contractului, asumandu-si obligatii reciproce.
Forma constituie un element esential numai in contractele solemne, pentru a caror existenta este necesara si indeplinirea conditiei redactarii unui act scris. Lipsa formei, ceruta de lege, duce la nulitatea absoluta a contractului.
Capacitatea partilor contractante este o conditie de validitate a contractului. Potrivit principiului general stabilit in dreptul nostru, poseda capacitatea de a contracta orice persoana, cu exceptia acelora declarate in mod expres incapabile prin lege. Sunt lipsiti de capacitate contractuala minorii sub 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca care, neavand discernamantul necesar, nu-si pot manifesta o vointa constienta si ca atare nu pot incheia personal contracte: de aceea, sunt reprezentati prin parinti sau tutore.
Consimtamantul liber al partilor contractante constituie, de asemenea, o conditie de validitate, fiind necesar ca manifestarea lor de vointa sa nu poata fi alterata ori afectata de vreun viciu, cum sunt: eroarea, violenta, dolul sau leziunea. Existenta unui astfel de viciu de vointa face contractul nevalabil, lovindu-1 de nulitate relativa.
Viciile de consimtamant sunt urmatoarele:
Eroarea este credinta falsa, neconforma cu realitatea, in care s-a aflat partea cand si-a dat consimtamantul.
Violenta rezulta din teama inspirata partii asupra careia se exercita, ca persoana ori bunurile ei, sau o alta persoana apropiata ori bunurile acesteia sunt amenintate de un rau imediat si insemnat.
Dolul consta in mijloacele viclene, manoperele frauduloase, folosite de una din parti, pentru ca inseland-o pe cealalta, sa-i surprinda consimtamantul necesar incheierii contractului
Leziunea este paguba suferita de una din parti, in contractele cu titlu oneros, ca urmare a disproportiei sau inegalitatii intre prestatia facuta si cea primita; una dintre parti, profitand de nevoia in care s-a gasit cealalta, a primit sau stipulat o prestatie considerabil mai mare decat contraprestatia sa.
3. Efectele si desfiintarea contractelor
Potrivit art. 969 Cod civil, contractul legal incheiat are putere de lege intre partile contractante, acestea fiind tinute sa-si indeplineasca intocmai si la termenul convenit obligatiile asumate prin el. Constituind legea partilor, contractul nu poate fi desfiintat decat pentru una din cauzele reglementate de lege ca atare si care sunt r anularea, revocarea, rezolutiunea si rezilierea.
Anularea este un mod de desfiintare cu efecte retroactive a contractelor, lovite de nulitate absoluta sau relativa. Revocarea nu poate fi facuta decat prin acordul de vointa al partilor, incheiat — de data aceasta — pentru desfiintarea contractului.
Rezolutiunea desfiinteaza contractul cu efect retroactiv, ca urmare a neexecutarii imputabile debitorului a obligatiilor ce-i revin din el.
Rezilierea, care este un mod de desfiintare a contractelor cu prestatiuni succesive numai pentru viitor (fara efect retroactiv).
2. Dizolvarea societatii comerciale
A. Notiune
Dizolvarea societatii se refera la acele operatiuni care declanseaza acest proces si asigura premisele lichidarii patrimoniului social. Aceste operatiuni implica hotararea de dizolvare si aducerea ei la cunostinta celor interesati.Potrivit legii, hotararea privind dizolvarea este luata, dupa caz, de adunarea asociatilor (voluntara) sau de instanta de judecata. Operatiunea de dizolvare are numai rolul de a declansa procesul de incetare a existentei societatii prin lichidare.
B.Cauze generale de dizolvare
Cauzele care duc la dizolvare sunt prevazute de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
La cererea Camerei de Comert si Industrie sau a oricarei persoane interesate, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii in cazul in care: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot intruni; societatea nu a depus, timp de 3 ani consecutiv, bilantul contabil sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comertului; societatea si-a incetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori sociatii au disparut sau nu au domiciliul ori resedinta cunoscuta.
1.Fazele incetarii existentei societatii
Societatea comerciala se constituie pentru a desfasura o activitate comerciala pe o durata stabilita in actele constitutive. Uneori durata se prelungeste. Totusi, societatile comerciale pot sa dispara fie dorit, fie silit, prin faliment. incetarea existentei societatii comerciale reclama realizarea unor operatii juridice care sa aiba drept rezultat incetarea societatii ca persoana juridica si lichidarea patrimoniului ei. in consecinta, societatea comerciala parcurge, pentru realizarea acestui scop, doua faze: dizolvarea societatii si lichidarea societatii.
Faza dizolvarii societatii cuprinde anumite operatii juridice care declanseaza si pregatesc incetarea existentei acesteia. Faza lichidarii societatii cuprinde operatiile de: lichidare a patrimoniului; plata creditorilor; impartirea soldului intre asociati.
B.Etapele constituirii societatii comerciale
Din dispozitiile Legii nr. 31/1990 rezulta ca, pentru constituirea unei societati comerciale, trebuie parcurse trei etape: consensuala; judiciara; a inmatricularii si a publicitatii.
1)Etapa consensuala are ca obiectiv intocmirea de catre parti, potrivit vointei comune si cu respectarea conditiilor legale, a actului constitutiv, in aceasta etapa se analizeaza si se intreprind urmatoarele activitati:
a)utilitatea sociala si obiectul de activitate ale viitoarei societati;
b)vadul si marimea societatii care urmeaza sa se infiinteze;
c)capitalul social necesar;
d)sediul si spatiul necesar realizarii obiectului de activitate;
e)stabilirea numelui si a emblemei, in acest scop, se verifica la Registrul comertului daca acestea nu apartin deja altei societati;
f)autentificarea actului constitutiv;
g)obtinerea unor avize si autorizatii, daca sunt necesare (de exemplu, autorizarea Bancii Nationale a Romaniei pentru construirea unei societati bancare).
2)Etapa Judiciara consta in controlul justitiei prin judecatorul delegat de pe langa Camera de Comert si Industrie din fiecare judet. De verificarea judecatorului delegat depinde aprobarea necesara pentru infiintarea valabila a societatii comerciale.
3)Etapa de inmatriculare si de publicitate in faza finala, obligatorie, are loc indeplinirea formelor de inmatriculare la Camera de Comert si Industrie si de inregistrare fiscala la sectia financiara. Urmeaza publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a incheierii judecatorului delegat sau, la cererea si pe cheltuiala solicitantilor, a actelor constitutive, in rezumat sau in extenso.
Oficiul Registrului Comertului de pe langa C.C.I. elibereaza societatii comerciale certificatul de inmatriculare. Prin inmatriculare societatea comerciala obtine calitatea de-persoana juridica si se considera infiintata. Se continua prin deschiderea contului bancar la banca pentru care opteaza societatea.
Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii a simplificat pentru acesti intreprinzatori procedura de inregistrare. Astfel, comerciantii obtin codul fiscal si certificatul fiscal prin Oficiul Registrului Comertului.
Legea prevede ca orice contract de societate, care sta la baza constituirii unei societati, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, generale si specifice, si conditii de forma.
Persoana fizica subiect de drept
Persoana fizica este omul in individualitatea sa, caruia legea ii recunoaste calitatea de subiect de drepturi si obligatii in raporturile juridice.
Capacitatea de folosinta a persoanelor fizice este generala si egala in sensul ca o au toate persoanele fizice in aceeasi masura si se refera la toate drepturile prevazute de Constitutie si de alte legi. Ea se dobandeste in momentul conceperii , daca este in interesul copilului nascut viu. Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu moartea persoanei sau prin declararea judecatoreasca a mortii.
Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, deoarece este conditionata si de discernamantul acesteia si intrucat din cauze naturale discernamantul nu este acelasi la toate persoanele, nu se poate suprapune peste cea de folosinta. intr-adevar, legea (decretul nr. 31/ 1954) pentru a ocroti pe cei lipsiti de discernamant, face o distinctie intre persoanele fizice din punctul de vedere al capacitatii de exercitiu stabilind trei categorii :
a)persoanele fizice avand capacitatea de exercitiu deplina
b)persoanele fizice avand capacitate de exercitiu restransa
c)persoanele fara capacitate de exercitiu ( incapabile
Individualizarea persoanei fizice in raporturile juridice se realizeaza prin anumite mijloace de identificare denumite si atribute de identificare, si anume: numele, domiciliul , starea civila
Persoana juridica subiect de drept
Persoana juridica este un colectiv (grupare) de oameni care, constituita fiind in conditiile legii pentru dobandirea calitatii de subiect de drept, primeste anumite drepturi si obligatii, putand deci sa stea in justitie ca reclamant sau parat. Elementele constitutive (conditiile stabilite de decretul nr. 31 / 1954 ) ale persoanei juridice sunt:
organizare de sine statatoare
independenta patrimoniala
scopul anumit
infiintarea persoanei juridice poate avea loc prin :
emiterea unui act de infiintare al autoritatii publice competente organ al administratiei centrale sau locale de stat (pentru instiututile bugetare, Regiile autonome de stat si Societatile comerciale cu capital de stat)
incheierea unui act de infiintare a constituientilor aprobat de autoritatea publica competenta (pentru societatiile comerciale, organizatii cooperatiste etc.)
incheierea unui act de infiintare a constituientilor autorizat in prealabil de autoritatea prevazuta de lege, sau prin orice alt mod stabilit de lege.
Desfiintarea persoanei juridice poate avea loc prin :
reorganizare, care poate avea forma unei comasari, absorbtii, fuziuni sau divizari; in toate cazurile activitatea persoanei juridice desfiintate este continuata de alte persoane juridice rezultate din reorganizare
dizolvare, ce poate fi la randul sau :
•voluntara (decisa de constituienti, datorita realizarii scopului, imposibilitatii realizarii lui expirarii termenului etc.) sau
• silita (in cazul socitatilor comerciale declarate in stare de faliment); in ambele cazuri inceteaza si ativitatea persoanei juridice, iar patrimoniul sau se lichideaza.
B. Persoanele fizice
Necomerciantii persoane fizice pot participa, la efectuarea unui act de comert, daca au capacitatea de exercitiu deplina, care se dobandeste odata cu varsta majoratului (art. 8 al Decretului nr. 31/1954) si poate inceta prin punerea sub interdictie (art. 142 al Codului familiei). Actele juridice ale minorului cu ca­pacitate de exercitiu restransa (14-18 ani) se incheie de catre acesta, cu incuviintarea prealabila sau a tutorelui (art. 9 al Decretului nr. 31/1954). Tot calitatea de necomercianti, participanti in comert o au si asociatii sau actionarii societatilor comerciale, prepusii si reprezentantii acestora, in toate aceste cazuri, calitatea de comerciant avand-o persoana juridica, societatea comerciala.
C.Persoanele juridice
Persoanele juridice civile, asociatiile si fundatiile, inregistrate con­form prevederilor Ordonantei nr. 26 din 30.01.2000, societatile agricole ca si sindicatele, partidele politice si cultele pot participa la comert:
a) Efectuand acte de comert izolate sau accesorii, in cadrul limitat de principiul specialitatii capacitatii lor de folosinta (art. 34 al Decretului nr. 31/ 1954; 'Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul'.)
b) Participand ca partener al unui comerciant, la un act subiectiv de comert (art.4 C.com.)
c) infiintand societati comerciale, in legatura cu scopul principal prvazut in statutul per-soanei juridice.
Problema determinarii sferei de actiune a acestei 'legaturi' poate fi abordata restrictiv
3.Societatea pe actiuni
Notiune si caracteristici
Societatea pe actiuni este cea mai complexa si mai evoluata forma de societate.
Societatea pe actiuni este acea societate constituita prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de partiei*, pare reprezentate prin titluri, numite actiuni, pentru desfasurarea unei activitati.' comerciale, in scopul impartirii beneficiilor, si care raspund'pentru obligatiile sociale numai in limita actiunilor lor1
Actionarii nu au calitate de comercianti si raspund numai pana la concurenta actiunilor pe care le detin.
Numarul minim de actionari trebuie sa fie de 5, iar capitalul social minim trebuie sa fie de 25 milioane lei. Nerespectarea acestor cerinte duce la dizolvarea societatii.
Capitalul, social al societatilor pe actiuni este impartit in parti egale, numite actiuni. Actiunile sunt hartii de valoare care constituie titluri ce atesta participarea la capitalul social al unei societati. Actiunile.dau dreptul detinatorilor sa primeasca un dividend. Dividendul este partea din profitul societatii pe actiuni care se repartizeaza pentru fiecare actiune.
Actionarii detin un numar diferit de actiuni. Actiunile pot circula cu usurinta de la un detinator la altul fara sa fie nevoie de intocmirea unui act juridic. Prin urmare, persoana actionarului nu conteaza si, din aceasta cauza, societatea pe actiuni are un caracter anonim.
Societatea pe actiuni poate emite obligatiuni care au ca scop obtinerea unui capital suplimentar care sa acopere nevoile financiare ale acesteia. Obligatiunile pot fi nominative sau la purtator. Detinatorii de obligatiuni au calitate de creditori ai societatii.
4.Societatea in comandita pe actiuni
Notiune si caracteristici
Societatea in comandita pe actiuni imprumuta reguli de functionare atat de la societatea in comandita simpla, cat si, mai ales, de la societatea pe actiuni.
Ca si societatea in comandita simpla, ea are doua categorii de asociati: comanditati!, care raspund nemarginit si solidar pentru datoriile societatii si comanditarii, care raspund numai cu aportul lor. intregul capital social este impartit pe actiuni al caror regim juridic este acelasi ca si in cazul societatilor pe actiuni.
Toti asociatii, atat cei comanditati cat si comanditarii, sunt actionari.
Conform prevedenlor art. 182 din Legea nr. 31/1990, societatea in comandita pe actiuni este reglementata de dispozitiile referitoare la societatea pe'actiuni, cu exceptia acelora care privesc administrarea societatii.
2.Societatea in comandita simpla
Notiune si caracteristici
Societatea in comandita simpla reuneste doua categorii de asociati: comanditarii (imprumutatorii) si comanditatii (comerciantii). Comanditatii au aceeasi pozitie in societate ca si asociatii in nume colectiv, ei raspund nelimitat si solidar pentru intregul pasiv. Comanditarii, dimpotriva, se asociaza doar pentru o suma limitata. Ei formeaza patrimoniul initial al societatii, marginindu-si riscurile la nivelul aporturilor lor.
Asocierea se realizeaza avand la baza increderea deplina intre asociati.
Deoarece societatea in comandita simpla se apropie de societatea in nume colectiv, art. 90 din Legea nr. 31/1990 face trimitere la norme valabile pentru ambele tipuri de societati sau. numai pentru asociatii comanditati.
1. Societatea in nume colectiv
Notiune si caracteristici
Este cea mai veche si mai simpla societate comerciala. Societatea in nume colectiv se defineste ca fiind societatea'constituita prin asocierea, pe baza deplinei increderi, a doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in scopul impartirii beneficiilor rezultate si ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor1.
Caracterul nelimitat al raspunderii consta in faptul ca asociatii pot fi urmariti de creditorii societatii si asupra patrimoniului propriu. Desigur, aceasta numai in subsidiar daca creditorii nu-si pot indestula creantele din patrimoniul societatii.
Particularitatea mentionata se explica prin faptul ca societatea in nume colectiv este bazata pe increderea intre asociati. De cele mai multe ori, ei fac parte din aceeasi familie. Ceea ce prevaleaza la constituirea asociatiei este elementul personal si nu valoarea aportului adus de asociati. De regula, societatea in nume colectiv; datorita numarului redus de membri, are resurse financiare limitate. Ea se constituie, de obicei, pentru exploatarea unei mici afaceri comerciale sau industriale.
5.Societatea cu raspundere limitata
Notiune si caracteristici
Societatea cu raspundere limitata este societatea constituita, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri, pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea impartirii beneficiilor, si care raspund pentru obligatiile sociale in limita aporturilor lor.
Cronologic aceasta forma de societate este ultima venita, atat in tara noastra cat si in alte tari.
Societatea cu raspundere limitata este un tip hibrid de societate, care imprumuta unele trasaturi, atat de la societatea in nume colectiv, cat si de la societatea pe actiuni. Societatea cu raspundere limitata este, in acelasi timp, o societate de persoane si de capitaluri.
Constituie o societate de persoane pentru ca partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri negociabile (cum sunt actiunile) si nu pot fi cedate unor neasociati decat daca acestia sunt primiti de majoritatea celorlalti asociati.
Societatea cu raspundere limitata este si o societate de capitaluri, deoarece asociatul aduce o suma de bani in cadrul societatii, in raport cu care isi limiteaza riscul (de unde si denumirea de societate cu raspundere limitata). Ca urmare, fiecare asociat va fi tinut pentru datoriile societatii numai pana la limita capitalului subscris personal.
Legea stabileste conditia ca S.R.L.-ul sa nu poata depasi 50 de asociati. In schimb, poate fi constituita si de o singura persoana.
Capitalul social nu poate fi mai mic de 2 milioane de lei si este divizat in fractiuni egale, numite parti sociale.
Toate partile sociale se distribuie asociatilor si trebuie sa fie acoperite cu varsa-minte, in bunuri sau in numerar. Partile sociale pot fi transmise liber si neconditionat numai intre asociati.