Fituica

Peste 1000 de copiute GRATUITE de la useri si de pe Internet la toate materiile.

Lista materii:

Am lansat versiunea noua (2010) a programului de facut copiute pentru telefonul mobil!

Am lansat cel mai tare site de metode si tehnici de copiat!

Anxietatea

ANXIETATEA

Anxietatea este o permanenta a modului de fiintare uman,existand in spatiul dialogului dintre sine si eu, fiind incitata de contactul de orice fel intre eu si lume.Este la temeiul oricarei puneri in act a omului, la temeiul oricarei trairi, iar trairea aceasta vine la randul ei sa o intemeieze.Ambiguitatea anxietatii ,ca atitudine primara ,in prima instanta autosuficientase rasfrange asupra individului uman ,modelandu-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportata, totodata intima si straina individului,creand si distrugand.
Existentialismul este cel care reveleaza anxietatea si este in stare sa o asume, descoperindu-I relatia esentiala cu existenta. Existenta (lat. Ex-in afara, sistere-a sta) este faptul de a aparea si de a se manifesta in afara,a te confrunta cu faptul prezentei si participarii la o lume schimbatoare si potential primejdioasa. Conditia individului concret este una de anxietate , rezultata din intelegerea inevitabilei sale libertati de opta intre posibilitati, din necunoasterea viitorului, din apropierea mortii, din finitudinea unei existente care a fost precedata de neant.
Anxietatea da nastere deopotriva indoielii si disperarii,considera Kierkegaard,insa drumul spre absolut este cel ce se confunda adesea cu disperarea anxietatii,disperare pentru infinit, preschimbandu-se intr-un final in devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele.
Cuvantul danez Angest a fost echivalat in limba germana cu Angst, in engleza cu dread , fear sau anxiety, in timp ce traducerile franceze s-a impus angoisse; el a cunoscut o larga raspandire in filosofia existentialista interbelica, in special datorita teoretizarilor lui Heidegger si Sartre. Semnificatia anxietatii lui Kierkegaard este de fior de spaima fata de ceva nedefinit si indeterminabil ,spre deosebire de sentimentul de frica, in care obiectul este concret, individual.
Kierkegaard considera ca omul este individ, fiind, in felul acesta , atat el insusi, cat si tot neamul, iar intregul neam participa in/la individ precum individul la intregul neam. Desavarsirea omului , privita ca stare, consta in faptul individului de a fi el insusi, precum si neamul. Aceasta contradictie este expresia unei sarcini si impulsul unei miscari, miscare ce creeaza istoria. Istoria neamului merge mereu inainte, in timp ce individul o ia mereu de la inceput, fiind el insusi si neamul, si astfel, inca o data si istoria si neamul. Adam a fost el insusi si neamul , astfel incat ceea ce il explica pe Adam, explica istoria neamului si reciproc. A-l considera cap al geniului umane presupune un inceput fantastic al neamului uman, ce ridica dificultati insurmontabile.
Omul este o sinteza de sufletesc si trupesc, intruchipata de spirit. Spiritul se raporteaza la sine si la conditia lui ca anxietate. in starea de nevinovatie spiritul este prezent dar ca nemijlocit, visand si deranjand relatia dintre suflet si trup si totodata instituind-o. in nevinovatie exista numai posibilitatea de a putea, ca un fel de forma superioara de nestiinta, ca o expresie superioara a anxietatii.
Daca omul n-ar fi fost o sinteza , care sa se bazeze pe un tert, n-ar fi fost posibila o dubla consecinta a pacatului stramosesc: ca pacatul a venit pe lume si ca sexualitate fusese instituita. Pacatul este o criza in care pacatul patrunde in ins ca ins .Trecerea de la o posibilitate la realitate se face prin anxietate. in clipa in care spiritul se instituie pe sine, el instituie si sinteza, in care scop trebuie sa o divizeze mai intai. Culmea senzorialului este sexualul, culme care nu ar fi atinsa daca spiritul nu este instituit ca real. Fara pacat nu ar fi existat sexualitatea, iar fara sexualitate nu ar fi existat istorie. Abia prin sexualitate sinteza este instituita drept contradictie si drept scop, al carui istorie incepe in clipa instituirii sintezei.
Anxietatea este posibilitatea libertatii ,iar ca posibilitate a libertatii este educativa,formativa,prin credinta, deoarece devoreaza toate finitudinile,descopera tot ce au ele iluzoriu. Un om ce a cunoscut anxietatea stie ca nu are absolut nimic de cerut de la viata,ca ingrozitorul, pierzania,nimicirea locuiesc usa in usa cu fiecare om;daca a invatat cu folos ca orice anxietate de care este anxios il poate calca in clipa urmatoare, alta explicatie va da el realitatii.Pentru a fi format in felul acesta ,absolut si infinit ,de catre posibilitate ,individul va trebui sa fie cinstit fata de posibilitate si sa aiba credinta.Astfel anxietatea sfarseste prin anihila finitul din nelinistile pe care le-a produs.