Sarurile magneziului
Clorura de magneziu, MgCl2, se gaseste in natura dizolvata in apa marilor si sub forma de carnalit. Ea se obtine ca produs secundar de la lesiile mama de carnalit ramase de la prepararea corurii de potasiu. Din solutii apoase cristalizeaza de obicei cu sase molecule de apa, MgCl2.6H2O, forma in care are un domeniu mai larg de stabilitate ( de la -3,4*C pana la +116,7*C ); cristalele au un gust amarui si sunt foarte higroscopice. Deshidratarea hidratilor cristalini nu se face prin incalzire deoarece la 150*C, clorura de magneziu sufera o hidroliza partiala trecand in cloruri bazice (oxicloruri) de compozitie variabila.
Carbonatul de magneziu, MgCO3, este foarte raspandit in natura ca magnezit, MgCO3, sau ca dolomit, MgCo3.CaCO3, cristalizate in sistemul hexagonal. Preparatul pe cale artificiala este o pulbere de culoare alba, greu solubila in apa rece; sub 16*C cristalizeaza ca pentahidrat, iar la temperaturi superioare, catri-si chiar monohidrat. Incalzit la 450*C se descompune in oxid de magneziu si bioxid de carbon.
Sulfatul de magneziu, MgSO4, se gaseste in natura sub forma de kieserit, MgSO4.H2O, care insoteste fregvent sarurile de potasiu, si sub forma de sare amara, MgSO4.7H2O.
Silicatii de magneziu sunt foarte raspanditi in natura.