Pipaitul ; transmiterea mesajelor
Fibrele nervoase care pornesc din corpusculii terminali din piele sesizeaza multe feluri de excitatii, dar numai cele cauzate de temperatura si presiune sunt destul de puternice ca sa poate fi detectate de creier. Atat temperatura cat si diferentele de presiuni stimuleaza frecvent fibrele, si aceste excitatii ajung mai devreme in sistemul nervos central. Creierul deosebeste tipul excitatiei dupa viteza de propagare a acesteia. Informatiile tactile ajung in sistemul nervos central prin nervii senzitivi corespunzatori.
Sensibilitatea unor zone receptoare este determinata de densitatea terminatiilor nervoase din zona excitata a pielii. Astfel se distinge pe limba varfurile ascutite a doua creioane ca doua senzatii distincte chiar daca distanta dintre ele este doar de 1 mm. Pe spinare insa distanta dintre ele trebuie sa fie cel putin 50 mm ca sa le putem distinge separat.
S-au facut multe experimente pentru a stabili daca anumite fibre nervoase transmit anumite excitatii. Anumite fibre nervoase transmit informatia doar daca pielea este ranita, incalzita, impunsa, etc. Insa acest lucru nu este determinat de corpusculul terminal ci de modelul impulsurilor din fibrele nervoase care formeaza o cale de transmitere a informatiei tactile de la corpusculii terminali la creier. Desi unele tipuri de terminatii nervoase sunt mai sensibile la anumiti stimuli de presiune externa, in prezent, majoritatea specialistilor sunt de parere ca viteza de propagare a stimulilor si distributia lor intre diferitele fibre nervoase, definec modelul care este perceput de creier drept o anumita senzatie.
Deoarece simtul tactil este foarte sensibil, el poate compensa lipsa altui simt. Cel mai bun exemplu in aceste sens este sistemul Braille prin care nevazatorii pot citi cu varfurile degetelor.