Pelicanii - cuibarit si pescuit
Ambele specii de pelicani cuibaresc în colonii. Cel comun isi depune ouale pe plauri (insule plutitoare de stuf), iar pelicanul cret îsi construieste cuiburi, înalte de 1 m si late de 1,5 m, din vegetatieacvatica. Dtorita excrementelor acide si a calcatului de catre aceste pasari grele, de 10-12 kg, plaurii se descompun in câtiva ani, pelicanii fiind nevoiti sa-si schimbe locul coloniei. De exemplu, dupa informatiile primite de catre cercetatorul Kiss J. Botond, colonia masiva de pelicani comuni din zona protejata Hrecisca-Buhaiova si-a schimbat locul de trei ori în ultimele trei decenii. Coloniile pelicanilor creti sunt mai mici, de obicei cuibarind împreuna cu alte specii acvatica.
Femela depune 1-5 oua lunguiete, de un alb-murdar, pe care ambii parinti le clocesc circa o luna de zile, puii fiind ingrijiti în cadrul coloniei cam doua luni. Cercetatorii se contrazic în privinta numarului oualor si a duratei clocitului, datorita apropierii cuiburilor în cadrul coloniei, care poate provoca usor amestecarea pontelor.
Corpul mare, relativ usor, al pelicanilor nu le permite sa se scufunde dupa hrana lor, ei pescuind numai la adâncimea la care ajung cu ciocul si cu gâtul întins. Specii gregare pescuiesc în grup, pornind dintr-un sir razletit, care se strânge în cerc , si, batând din aripi, aglomereaza pestii. Pelicanii care pescuiesc îsi invârt capul în semicerc, cu ciocul deschis. Daca un peste ajunge în cioc si le atinge membrana sensibila din interiorul sacului gutural, ciocul se inchide din reflex. Cei 20-22 l apa cuprinsi în sac sunt îndepartati prin scuturarea capului, iar pestele ia drunul lungului esofag, spre stomac. Puii, de asemenea, sunt hraniti cu pesti, la început semidigerati, apoi intregi, pe care îi înfuleca din punga parintilor.
Toate cele opt specii de pelicani de pe Terra sunt aproape exclusiv ihtiofage. Despre cantitatea de hrana zilnica necesara pelicanilor, circula multe informatii eronate, ignorantii vorbind uneori despre ratii de pâna la 20 kg! Cantitatea reala, stabilita în urma cercetarilor, este este de 20-30 kg. Pelicanii se hranesc de regula în apele mici, în scadere, unde se aglomereaza pestii, capturând mai usor exemplarele bolnave de diferite epizotii. Prin îndepartarea pestilor bolnavi, împiedica aparitia mortalitatii în masa si descompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor. În acest sens, exercitând selectia naturala, pelicanii sunt si sanitarii baltii.
Pelicanii sunt pasari migratoare, sosind si plecând în jurul echinoctiului de primavara, respectiv de toamna. Crtierele de iernare ale lor sunt in Africa ecuatoriala. Regasirea inelelor aplicate în România dovedeste urmarirea unei cai de migratiune de-a lungul coastelor vestice a Marii Negre, prin Bulgaria si Grecia, spre Anatolia si Israel.
Din pacate, acste monumenete ale naturii sunt, chiar si în conditiile existentei Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, supuse unor presiuni de catre factorul uman. Pescarii le prigonesc, unii pretinsi vânatori le impusca din goana barcilor înzestrate cu motoare rapide. Dar, trebuie sa stim ca pelicanii sunt ocrotiti nu numai prin legea cinegetica, dar sunt si sub protectia Coneventiei de la Berna, privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale.