Muschii
Muschii propriu-isi si muschii hepatici raman de cele mai multe ori neobservati, daca nu creeaza o problema in gazonul nostru, totusi aceste plante primitive de uscat reprezinta un obiect de studiu fascinant si joaca un rol axtrem de important in ecologia solului, inclusiv in prevenirea eroziunii.
Muschii crsc pe verticala, cu tulpini subtiri, ramificate sau neramificate, desi foarte rar depasesc inaltimea de 2,5 cm, si sunt fixati in pamant cu rizoizi asemanatori cu radacinile. Frunzele mici adesea de grosimea unei celule, sunt dispuse in spirala in jurul tulpinii. Organele sexuale se formeaza la capatul tulpinei sau ramificatiilor principale protejate de frunze mici si fibre inguste. Orice spermatozoizi care ajung in apropierea capatului unei ramificatii feminine sunt ademeniti la gatul arhegon de o substanta chimica, ce in stimuleza sa inoate spre secretii cu ajutorul unor flageli ca niste ate. Capsula cu spori a muschiului este de obicei cilindrica si este adesea invelita intr-o coaja care se desprinde cand sporii ajung la maturitate, lasand sa apara un cerc de “dinti” in jurul marginei, printre care se elibereaza sporii. Capsula muschiului hepatic este de obicei ovala sau sferica, iar sporii sunt dispersati prin deschizaturi prin peretii capsulei.
Desi muschii hepateci au de obicei corpul plat numit tal fixat prin rizoizi lungi, la unele specii talul seamana cu o tulpina centrala cu lobi (frunzele muschilor nu sunt niciodata lobate). Muschii hepatici care au frunze nu au niciodata o nervura centrala (frunzele muschilor propriu-zisi,de obicei, au), iar “frunzele” sunt de obicei dispuse pe doua sau trei randuri, nu in spirala.